Caini Ciobanesc German

OK - va plac cainii si v-ati hotarit sa va luati un catel. Din nefericire insa multa lume nu stie cum sa aleaga un catel .. o sa incerc sa fac o mica lista de urmat:

1. Alegerea rasei

Ginditi-va bine de ce va place un anumit catel. Unele rase sunt la moda, altele sunt elegante, altele pur si simplu va plac estetic – dar stiti exact ce inseamna sa devii posesorul unui astfel de caine ?
Un bichon arata adorabil in reviste – dar aveti timpul si disponibilitatea de a-l toaleta ? rasele cu par lung au nevoie de ingrijire zilnica a blanitei; rasele nordice au nevoie de extrem de multa miscare; la fel si ogarii; cainii de paza si aparare au nevoie de un stapin ferm si mai experimentat.
Ginditi-va bine ce rasa vi se potriveste mai bine – cu temperamentul dumneavostra sau cu modul de viata. Un om dinamic, sportiv, care face jogging in fiecare dimineata probabil ca nu va fi fericit linga un bulldog englez. Un om calm si linistit va considera un fox terrier o bataie de cap prea mare ! Aveti copii ? Ce virsta au ? Luati in calcul acest lucru. Faceti un calcul aproximativ al bugetului pe care il puteti aloca cainelui si luati in calcul si eventuale boli sau probleme (tartamentul unui caine de talie mare e de multe ori mai scump decit al unui de talie mica – in definitiv multe medicamente se dau pe kilogram corp)
Inainte de a cumpara puiul cititi despre rasa respective, vorbiti cu cei care au asemenea caini, vorbiti cu crescatori.
Este foarte important sa alegeti rasa in cunostiinta de cauza

2. Dilema - cu pedigree sau fara ?

Pedigree-ul este un act care atesta genealogia cainelui, nu calitatea sa. Calitatea parintilor este atestata de rezultatele in concursuri.
Un caine fara pedigree este mai ieftin decit unul cu si te va iubi la fel de mult. Dar nu stiti cum va creste, cum va arata cind va fi matur, ce boli au existat in linia sa (si deci este predispus si el !) etc.
Ginditi-va bine !
Daca va place un anume tip de caine e pacat ca urmatorii 10 ani sa tot auziti : vai, dar de ce nu seamana cu rasa X ? parca are ceva diferit ….
Bichoni maltezi de varii culori, bulldogi englezi cu bot lung, setteri cu par mult mai scurt decit prevede standardul, labradori mai .. maidanezi etc.
Si daca cu aspectul te obisnuiesti mai usor, problema principala e la sanatate si temperament, Nu ai garantii ca acel caine va avea un temperament corect, nici ca va fi sanatos.

3. Alegerea crescatorului

Primul sfat important aici este NICIODATA NU CUMPARATI DIN IMPULS.
Nu va cumparati un obiect minor care daca nu va place il puteti uita intr-un sertar fara parere de rau. Va cumparati un companion pt urmatorii 10-15 ani ! Alegeti cu discernamint !

Puii se pot cumpara de la:

a. Pet Shopuri si Puppy Mills
Nu o sa explic acuma ce e un pet Shop. Dar pt cei care nu stiu o sa explic ce e un puppy Mill – e un “crescator” care de obicei detine un numar mare de caini dintr-o rasa, dar de cele mai multe ori din multe rase, pe care ii foloseste intensiv la monta. Scopul unui Puppy Mill este de a produce si vinde cit mai multi pui, fara a tine cont de sanatatea lor sau a catelelor, de temperament sau de standardul rasei. De obicei in Puppy Mills cainii nu au conditii foarte bune si nici nu sunt socializati corespunzator.

NU CUMPARATI PUI DE AICI !
Poate gasti un pui mai ieftin (discutabil acest lucru), poate este disponibil pentru vinzare mai repede, dar nu are rost sa riscati. Tot ce am scris la caini fara pedigree este valabil si aici – ba chiar aici puteti fi sigur ca puiul pe care il luati nu este socializat corect !

b. Backyard Breeder
“backyard breeder” este de obicei o persoana care are o catea si o monteaza pt ca :
- I s-a sus ca trebuie sa faca si ea pui, saraca
- S-a montat accidental
- Multa lume i-a spus ca e un caine frumos si ca ar vrea un pui de la ea daca va avea pui (si de obicei toti care zic asa dau inapoi cind apar puii)
- Vrea sa scoata un ban din pui
Puii pot fi sau nu de rasa, cu sau fara pedigree.
De obicei un astfel de crescator nu ia in calcul problemele de sanatate sau de temperament ale cainilor – cel mult face monta intre 2 exemplare pt ca “i se par frumoase”
Daca luati pui de la un astfel de crescator cereti sa vedeti ambii parinti, chiar daca asta implica un drum in plus. Vorbiti cu stapinii si vedeti ce probleme au avut cainii (de sanatate sau de temperament) Si fiti constient ca anumite probleme se mostenesc (agresivitatea se mosteneste, la fel si anumite boli etc)

c. Crescator
Alegeti un crescator cu o buna reputatie ! in alegerea crescatorului puteti fi ajutati de Asociatia Chinologic teritoriala, de Clubul de rasa, de un cunoscut care participa la concursuri etc. Concursurile canine sunt un loc foarte bun pentru a cunoaste crescatori. Un crescator serios va fi intotdeauna dispus sa vorbeasca cu vizitatorii despre rasa pe care o creste !

Citeva motive pt a cumpara de la un crescator serios:

1. Majoritatea crescatorilor cresc caini pentru ca iubesc rasa
2. Crescatorii seriosi nu se gindesc la profit cind fac o monta ! De cele mai multe ori situatia este exact pe dos – crescatorii seriosi cheltuie cu cainii lor mult mai mult decit cistiga din vinzarea puilor
3. Scopul unui crescator serios este de a mentine si pe cit se poate imbunatati calitatea puilor obtinuti
4. Puii provin din exemplare sanatoase, arbitrate, conforme cu rasa atit fenotipic cit si al temperamentului. Si foarte important, puii sunt socializati corect de mici
5. Crescatori seriosi se preocupa de puii lor ! ii intereseaza unde ajung si vor dispusi sa va ajute cu sfaturi, documentatie, dresaj etc.
6. Puii au toate vaccinele si deparazitarile la zi, carnet de sanatate si sunt sanatosi.
7. Un crescator serios iti va explica clar ce pui iei si la ce sa te astepti
8. Cresatorul serios pastreaza legatura cu cumparatorul !

De obicei puii dintr-o monta f buna a unui crescator serios sunt prenotati cu mult inainte de a se naste. Daca vreti un pui de calitate FITI PREGATITI SA ASTEPTATI !
(asteptarea poate fi de la citeva luni pina la citiva ani. Calitatea nu se gaseste pe toate drumurile)

Citeva sfaturi generale despre alegerea puiului

1. Cumparati de la crescator de acasa. Cei care se ofera sa vi-l aduca acasa sau sa va intilniti intr-o parcare de obicei au ceva de ascuns !
2. Vedeti cel putin cateua (mama puiului), preferabil si tatal. Evaluati aspectul, temperamental parintilor
3. Vedeti cum sunt tinuti puii – sa fie curat ! citiva rahatzei in padocul cainilor sunt normali, dar urme ale unei diaree ar trebui sa va dea de gindit !
4. Vedeti cum sunt tinuti si ceilalti caini din canisa
5. Vedeti actele parintilor – pedigree, carnete de sanatate, arbitraje din concursuri
6. Discutati exact despre ce acte capatati pt pui – pedigree, carnet de sanatate, pasaport, microcip
7. Verificati daca crescatorul este dispus sa pastreze legatura cu dvs si sa va indrume. Daca aveti dubii, mai bine renuntati ! Este important sa pastrati o legatura buna cu crescatorul
8. Discutati exact ce garantii vi se ofera. Eventual cereti sa vi le dea in scris. In mod normal un crecator serios daca promite ceva nu are rezerve in a scrie ce promite !
9. Discutati si ce obligatii va revin (anumiti pui pot fi vinduti cu obligatia de a fi castrati ; sau de a fi prezentati in concursuri ; sau mai stiu eu ce)

MULT NOROC !

Articole scris de Andrei Tenu, bullmastiffs.ro

Primul nivel de cunoastere

Din evaluarile HD-ZW ale parintilor putem face doar niste presupuneri despre contributia genetica care ar trebui sa existe la pui. Teoretic, fiecare parinte isi aduca aportul in proportie egala la zestrea genetica a puilor. Ceea ce face ca in cazul puilor sa se poata acorda o valoare de reproducere ca fiind media aritmetica a valorilor parintilor.
Din momentul in un « cainele X » paraseste Germania, indifferent cat de buna este starea de sanatate a soldurilor sale, sau, indiferent cat de mult pui nascuti in afara Germaniei va avea (are), indiferent de starea de sanatate a acestora (puilor), valoarea de reproducere a displaziei « cainelui X » va ramane neschimbata, daca nici unul din puii sai nu se intoarce in Germania ptr verificarea HD. Daca unii (mai multi sau mai putini) din puii sai se intorc pentru acest control in Germania, HD-ZW-ul « cainelui X » va evolua, in functie de rezultatele puilor.

Al doilea nivel de cunoastere

Studiierea HD-ZW-ului inainte realizarii unei monte na adduce in situatia de a putea evalua viitorul cuib chiar inainte de a se naste, utilizand si informatile HD-ZW ale puilor din cuiburile anterioare ale parintilor. Acest studiu, al HD-ZW-ului rudelor de diverse grade sis exe, pot evidentia sensibil evaluarea de valorii de reproducere ale parintilor in sens pozitiv sau negativ. Revin si deci subliniez, acest studiu ne arata ca putem avea o imagine de perspectiva asupra HD-ZW-ului puilor dintr-o monta, fara a avea o evaluare fizica prealabila a cateilor.

Al treilea nivel de cunoastere

Am pornit evaluarea puilor dintr-o monta, avand doar valorile HD-ZW ale parintilor. Aceste valori de start, pe masura ce acesti parinti au avut din ce in ce mai multi pui, s-au modificat, reflectand deci mult mai curat “puterea” de transmisie genetica, pozitiva sau negative.
La fel, am stabilit de la inceput, ca puii primesc de la conceptie, in parti egale, mostenirea genetica a parintilor : 50% mama + 50% tata. Aici intervine hazardul, norocul, sau cum vreti altfel denumit, caci intre fratii unui cuib unii primesc mai mult si altii mai putin din genele asa zis favorabile, si invers. Astfel se stie clar ca se obtin si cuiburi cu exemplare complet diferite la nivel fenotipic si genetic.
Acestea fiind spuse, distributie genetica « norocoas » sau « ghinionista » poate fi identificata doar prin radiografierea fiecarui individ, si capata o importanta majora pentru rasa in intregul ei, prin identificarea si excluderea de la reproductie a exemplarelor cu risc ridicat de trensmitere pe cale genitca a displaziei.
In obtinerea unui rezultat pozitiv la examenul radiologic intervin deci « contributia genetica ovul & spermatozoid », imfluenta factorilor de mediu-crestere , pozitionarea perfecta la examinare, acuratetea tehnica a aparturii de radiografiere, si nu in ultimul rand, subiectivismul « cititorului in radiografie ».

Al patrulea nivel de cunoastere

Daca pentru un exemplar care ne intereseaza (numit « probator »), toate legaturile sale de rudenie ar fi evaluate astfel si in mod special daca aceste evaluari ar fi facute si chiar impuse intrun interval de timp strins pentru exemplarul care ne intereseaza, atunci informatiile aduse s-ar adauga la ZW-urilor parintilor lor si implicit si la ZW –ul « probatorului » nostru. Astfel, valoarea de reproductie poate schimba si ZW-ul unor exemplare din trecut, chiar daca examplarul respectiv nu a fost utilizat niciodata in reproductie.

Al cincilea nivel de cunoastere

Daca animalul intra intr-un program de reproducere, continuitatea sa genetica devine efectiva in urmasii sai, combinata cu cea a diferitilor parteneri de reproductie. Cu fiecare cuib analizat, cunostintele despre HD-ZW-ul sau cresc in importanta, fata de propriul sau HD-ZW initial. Valoarile estimate variaza in jurul mediei rasei. Fiecare pui este un nou punct de plecare intr-un ciclul de informare, practic crescatorul inchide un ciclu si deschide un alt ciclu de informare (cunoastere) cu fiecare cuib produs.

Cunostinte ulterioare

Asadar, analizand un descendent, el ne da informatii si despre tatal si mama sa. Tatal va transmite spre descendentii acele informatii care sunt clar ne-afectate de catre mama, si tot asa, mama le va da transmite doar acele informatii care nu sunt date de tata.
De exemplu : Importam un mascul (A) si o femela (B), fara a cunoste nimic despre vreo ruda de-a vreo unuia. Un cuib din acestea prezinta rezultatae HD rele. Dat fiind ca nu este posibil sa « arunci vina » doar unuia dintre genitori, amandoi primesc in mode egal o valoare de reproductie slaba, de exemplu HD-ZW 110. Femela da nastere unui al doilea cuib, cu un mascul utilzat frecvent (C) , posesor al unui HD-ZW 89. Acest mascul are deja 80 de urmasi, 30 dintre ei radiografiati, cu snatate prdominant buna a soldurilor. Constatam ca si la acest cuib starea de sanatate HD este medie spre rea. Transmisia mai multor gene « negative » de catre femela (B) devine evidenta prin acest al doilea cuib, pentru ca, cu un binecunoscut bun reproducator (dpdv HD) ea a avut din nou rezultate nedorite. Atfel, indexul HD-ZW al femelei va creste spectaculos, si din nou, aceaste informatii ne ajuta sa il « exoneram » de vina pe masculul (A), chiar daca el nu mai are si alti urmasi, ulteriori montei cu femela (B).

Responsabilitate (autoritate)

Evaluarea valorii de reproducere (Zuchtwertschatzung) nu are pretentia ca «documenteaza adevarul» despre genetica. Dar indexul ZW ar trebui sa ne indice prezenta unora dintre genele «bune» sau «rele», iar crescatorul are nevoie urgenta de aceste « semne ». El trebuie sa aiba la baza canisei sale o «fundatie genetica» provenind de la cele mai bune familii, si sa ia in considerare toate informatiile depre problemele care pot aparea, fie HD-ul, marimea, caracterul sau pofta de munca,etc. Cand cluburile de crestere ofera informatii despre estimarea valorii de reproducere, sau macar cateva trasaturi asupra caruia avut atentie la inceput, crescatorul sa va dezvolta mai rapid in directia dorita.
Din 1989, estimarea valorii de reproductie a fost utilizata si de alte cluburi, cu programme de reproducere dezvoltate ulterior.

S-a observat in mecanica moştenirii genetice ca putem determina o Evaluare CORECTA a Valorii de Reproducere doar cu mare dificultate. Judecata, percepţia personala a detinatorului asupra câinelui sau nu reprezintă reflexia genetica a animalului in proporţie integrală , de 100%, ceea ce este inca un argument care justifica utilizarea numerelor ZW.

Numărul ZW NU este valoare matematica exacta, care sa garanteze constituţia genetica , pentru ca :
1. Genele “lucrează” in sine DOAR in cazuri individuale, punctuale, ele ne-constituind un ansamblu active, împreuna cu celelalte gene, in cadrul restului populaţiei (de exemplu, cazul genelor recesive ascunse, care operează in unele cazuri si in altele nu);
2. Mediul de viată influenţează, fără dubiu „exprimarea” genelor in „construcţia” unui animal

Ambele argumente de mai sus, pentru care ZW este DOAR o estimare, ne oferă o imagine falsa. Siguranţa, temeinicia cu care putem recunoaşte adevărata valoare de reproducţie din aparente (fenotipic) este deocamdată, estimata la 20 % in cazul HD si circa 50 % in cazul înălţimii la greabăn, etc., si putem „defini” aceasta evaluare „procentaj ereditar” de transmisie sau ereditate.

De notat ca astfel de “reprezentări ale eredităţii” nu prea sunt argumentate urmare unor studii ştiinţifice, profesionale. De exemplu, in SUA, OFA a acordat o valoare de 0,25 pentru transmiterea ereditara a displaziei de sold, dar nu a argumentat niciodată pe baza căror studii sau experienţe a ajuns la aceasta valoare. Intre timp, organizaţii ca Universitatea Pennsylvania si The Seeying Eye Inc. Au concluzionat pe baza unor argumente de o soliditate rezonabila ca tehnica de diagnosticare „PennHIP” oferă o expresie a transmisibilităţii ereditare a displaziei de 0,4, ceea ce înseamnă ca aceasta metoda este de o relevanta superioara imaginii obţinute prin radiografia cubitus dorsal cu picioarele posterioare in extensie, metoda utilizata de SV, OFA, GDC, etc.

Aprecierea transmisiei ereditare variază deci in funcţie de rasa, metoda de diagnosticare si chiar accidental (Ex.: o luxaţie , sau alt accident de origine mecanica, care nu are nici o legătura cu moştenirea genetica).
Fiecare animal isi primeşte genele de la părinţii săi, cate jumătate de la fiecare, dar, ALEATORIU! Informaţia despre fraţi, surori, urmaşi este bazata astfel pe un cocktail prelevat aleatoriu din „zestrea” părinţilor. Statistica ne oferă in primul rând posibilitatea obţinerii unei imagini aproximative, dintr-un „stoc” abundent de informaţii si/sau observaţii Metaforic vorbind, o lingura gustata dintr-o ceaşca de supa ne oferă o imagine destul de neclara a compoziţiei, cate ingrediente sunt suficiente si ce ar mai fi de adăugat in reţeta….cu cat adăugam mai multe ingrediente, cu atât supa va fi mai bogata”….

Practic, informaţiile si cunoştinţele noastre despre „capacitatea” genetica de transmisie ereditara a unui animal de reproducţie se imbogaţeste cu fiecare cuib pe care masculul / femela le produce.

Nivelul actual de cunoaştere

Valoarea de reproducţie ajuta in luarea unei decizii in mai multe privinţe: indiferent ca utilizam un mascul reproducător pentru o anume femela, ca facem o trecere in revista a reproducţiei, ca punem in vânzare un căţel care ar trebui sa devina un element de reproducţie, chiar si înainte de naştere, fiindcă se pune întrebarea: cate din cuiburile consecutive sunt „auto programate” pentru viata de către propria zestre genetica. Toate informaţiile disponibile trebuie utilizate ca sa ne aducă cunoştinţele necesare ca sa estimam valoarea de reproducţie = cea mai probabila „producţie genetica (combinaţie de gene)” determinata de cunoştinţele/informaţiile curente.

Pe măsura acumulării a din ce in ca mai multe informaţii pe măsura scurgerii timpului, unele limitări ala evaluării valorii de reproducţie (ZW) se vor modifica si ele. Au existat si comentarii de genul : ” nu e clar cum a ajuns SV-ul sa determine valorile HD ZW….pina nu vom şti asta, aceste evaluări nu vor fi la fel de valoroase pe cat ar trebui, in ciuda tuturor regulamentelor si statutelor SV.”

Cu siguranţa, organizaţia SV trebuie sa facă mai mult pentru înţelegerea sistemului si a limitărilor sale, dar chiar si aşa, implementarea programului ZW este un mare pas înainte; pentru a reuşi, este foarte necesar ajutorul crescătorilor in sprijinul unor astfel de programe. Acest ajutor este descris de Dr. BEUING in sase etape, de fapt, 6 nivele de informare.

Traducere si interpretare: crb

Multi fani ai CG-ului, si din nefericire chiar si crescatori, nu au auzit de programul “Zuchtwert” sau aproape nu au nici o idée despre ce este acesta.

Acum aproape 4 decenii, lumea chinologica a aflat despre displazia de sold la caini si au fost create proceduri de depistare si control intre anii ’50 si ’60.
In Europa, Asia, etc, cluburile de crestere (rasa) au in responsabilitate emiterea de pedigree si controlul displaziei. Metodologia diagnosticarii este aceeasi radiografie in cubitus dorsal (pe spate) cu picioarele posterioare intinse si drepte. Aceasta metoda s-a dovedit de o mare valoare in detectarea displaziei (afectiune generata de deteriorarea articulatiei soldului) dar cu o utilitate limitata in descoperirea slabiciunii articulatiilor, prima faza in dezvoltarea afectiunilor articulatiilor (de sold, cot,..etc)

In Germania, conducerea SV a constientizat ca CEVA TREBUIA FACUT pentru a depasi incidenta ridicata a displaziei de sold, a facut un pas MARE, prin adoptarea in AG SV Leipzig 1998 a introducerii evaluarii ZUCHWERT (valoare de reproducere) OBLIGATORIE, ca si publicarea acestor informatii, pentru a sprijini lupta impotriva displaziei de sold in programul de reproducere. Aceasta masura de introducere obligatorie a evaluarii HD ZW a fost reconfirmata unanim de catre delegatii la AG SV din 1999.

Pentru indeplinirea acestui deziderat a fost insarcinat Prof. Dr Reiner Beuing de la Universitatea din Gießen
Ideeaa a fost planificata si urmarita constiincios si riguros de comitetele de control a reproduceri/ selectiei, ca si de sectiile thnice ale conducerii SV ; totusi, utilizarea programului de « control ZW » a fost dificil de urmat pentru crescatori , si de asemeni a fost dificila crearea increderii in acest instrument. In final, “programul "ZW" a devenit componenta a regulilor de crestere/reproductie/selectie.
Exista destule cazuri cand, caracteristicile exemplarelor din regnul animal nu se regasesc in produsii lor, asa dupa cum am spera. Este o experienta obisnuita ca unele exemplare de varf sa aiba produsi (urmasi) dezamagitori, si la fel, pe de alta parte, este la fel de obisnuit ca noi « stele » sa se nasca drept rezultat al unei monte accidentale (neurmarite).

Trebuie inteles ca un caine sanatos nu ofera garantia ca urmasii sai vor fi de asemenea sanatosi. Displazia de sold, cea de cot, epilepsia, afectiuni ale ochilor, etc, apar adesea din parinti aparent normali, si surprind adeseori crescatorii pe « picior gresit ».

Daca caracteristicile unui exemplar difera de cele ale urmasilor sai, ne putem pune o intrebare legitima : LA CE BUN TOATE REGULAMENTELE DE CRESTERE si SELECTIE, CARE ESTE EFICACITATEA LOR ? Fiecare crescator incearca in activitatea sa de reproductie canina sa utilizeze informatii deja existente ca si propria sa experientza din montele/cuiburile anterioare, iar pe masura ce activitatea devine mai bogata nici un crescator nu mai este capabil sa aibe o imagine clara, completa si obiectiva a rezultatelor activitatii de reproductie, a sa cat si a celorlalti crescatori. Si aceasta face ca, cel mai probabil, nimeni sa nu fie capabil de a putea colecta si cataloga toata avalansa de informatii despre starea de sanatate si performanta a unei rase ca Ciobanescul German, cu atat mai mult cu cat, sunt peste 30.000 pui de ciobanesc german nascuti anual !

Acestea fiind spuse, devine evident ca, pana la un moment dat, analiza unor caracteristici au fost facute DOAR la nivel individual, mascul X / femela Y. Prin decizia implementarii programului « ZUCHTWERT » de catre SV, ne putem lansa in prognoze relative la calitatea cuiburilor, putand « predictiona » mult mai exact calitatea produsilor unei monte in conditiile cunoasterii valorii de reproducere ale partilor.

Ce este ZUCHTWERT-ul ?

Intr-o traducere relativa, EVALUAREA VALORII DE REPRODUCTIE. Altfel spus, ZW-ul este o modalitate de a cuantifica si de a descrie modul in care un individ al unei populatii, transmite ereditar, genetic, carateristicile sale, bune si/sau rele urmasilor sai. Aceasta evaluare se face prin atribuirea unei valori numerice, o cifra.
Astfel s-a stabilit un nivel de evaluare tipic rasei, mediu daca vreti, cifra 100, ceea ce inseamna ca un inivid caruia i s-a atribuit cifra 100 nici nu imbunatateste nici nu deterioreaza, prin transmisia sa genetica caracteristica respectiva in randul produsilor sai.

In cazul displaziei de sold trebuie inteles ca un individ caracterizat cu o cifra superioara sutei (>100) sporeste riscul aparitiei acestei maladii in randul urmasilor sai, pe cand un individ caracterizat de o valoare inferioare sutei (<100) reduce riscul de incidenta a displaziei de sold la puii sai.
Vorbind de displazia de sold, urmare aplicarii programului « Zuchtwert » crescatorii nu mai trebuie sa se concentreze exclusiv asupra diagnosticului unui caine: liber de displazie sau gradele mai usoare acceptate in alegerea unui partener de monta.
Prin atribuirea de astfel de numere pot fi descrise mult mai concis caracteristicile fenotipice si apreciate performantele unui caine. In reproductie, utilizarea acestor cifre ofera deci posibilitatea de a previziona mult mai usor incidenta mai puternica sau mai slaba a caracteristicilor urmarite , in randul produsilor sai. Altfel spus, se poate urmari mult mai usor evolutia unei anumite trasaturi (caracteristici) fenotipice, transmisibila genetic, in conditiile in care acesteia ii este atribuita un « numar ZW = numar de evaluare in reproducere », foarte bine determinat.

Revenind la displazia de sold, eradicarea acesteia in randul populatiei mondiale de CIOBANESC GERMAN este considerata de maxima prioritate de catre SV. Ciobanescul German fiind rasa canina cu cea mai mare populatie de pe glob, adesea este intalnit in contextul discutiilor despre rasa cu incidenta mare de transmitere a afectiunilor ereditare si la care s-au facut greseli de selectie/crestere. Se poate spune ca discutiile de acest gen sunt injuste, pentru ca, daca vorbim de alta rasa de caini, cu o populatie mult mai mica, putem avea surpriza sa gasim procentaje mai ridicate de prezenta a acestei afectiuni raportata la populatia existenta. De aici apare evident ca a disuta despre ZW-ul corespunzator acestei afectiuni in termen de « numar absolut » este mai putin elocvent.

Incercand sa redefinim ZW=evaluare valoare reproductie pentru o anumita trasatura (caracteristica), putem spune ca numarul care i se atribuie descrie de fapt efectele unei gene asupra unei trasaturi, comparate cu trasaturile restului populatiei dezvoltate in conditii normale de mediu.

E necesar sa precizam ca un numar ZW NU DESCRIE cat de valoros sau nu este individul caruia ii este atribuit, ci este DOAR o cifra care descrie efectul genetic de accentuare sau diminuare a trasaturii analizate in randul produsilor sai.
In conditiile introducerii unor afectiuni (cazul displaziei) in programul “Zuchtwert” devine evident ca scopul este acela de a permite si de a utilize in reproductie DOAR acei indivizi care reduc, genetic vorbind, riscul de aparitie a respectivei afectiuni, respectiv indivizi cu un numar de evaluare scazut.

Daca ne referim la alte trasaturi fenotipice, lucrurile se schimba, fiind de bun augur atribuirea unor numere ZW de valori mari. Vorbind, de exemplu, despre inaltimea la greaban, lucrurile nu sunt deloc simple. APARENT, un numar de evaluare ridicat este un factor pozitiv, care ne spune ca genetic, individul caruia ii este atribuit este « responsabil » pentru cresterea inaltimii la greaban a urmasilor sai. Atribuind cazul de mai sus unui mascul de reproductie si introducand in ecuatie si caracteristica corespunzatoare femelei, constatam ca in cazul unei femele cu inaltime redusa putem estima efecte pozitive … dar ce ne facem cu o femela la limita superioara a standardului ?… o incrucisare de acest fel nu e recomandabila..

Unic crescatorul este responsabil pentru a urma cel mai bun rationament in alegerea masculului optim pentru femelele sale, si aceasta alegere ii este mult usurata daca cunoste si urmareste valorile de reproducere ale partenerilor.
ZW relativ sau evaluarea relativa a valorilor de reproductie
Vorbind de date cu caracter public (scop declarat), evaluarile valorii de reproductie rebuie sa fie niste valori usor de inteles, de interpretat. De exemplu, o valoare de reproducere a HD definita « 0,14 puncte (grade de displazie) » a unui individ, inseamna ca, cu un partener de o valoare medie, in randul produsilor rezultati, gradul de displazie a acestora este posibil sa inregistreze o crestere de 0,14 puncte.
Evident aceasta informatie este « greu digerabila » pentru cei care nu sunt specialisti, si deci greu exploatabila. De aceea evaluarile valorilor de reproductie nu sunt exprimate in valori absolute, ci in valori relative, pentru a putea fi utilizate in munca de reproducere/selectie.

Revenim, pentru a mai sublinia inca odata: s-a definit ca numarul corespunzator unei evaluari a reproductiei de nivel tipic, mediu sa fie cifra 100. Astfel, in cazul displaziei de sold, valorile de reproducere inferioare caracterizeaza un individ care va imbunatati (reduce) in rindul urmasilor incidenta aparitiei displaziei, si invers, un individ caracterizat de o cifra superioara, face ca probabilitatea de a avea urmasi cu probleme de displazie sa fie mai ridicata.

« Interpretare » si traducere : crb

Drumul spre succes înseamnă, pentru crescătorul de ciobănesc german, o muncă asiduă, pe termen lung, îndreptată spre o selecţie de calitate. Pentru aceasta este nevoie de perseverenţă, seriozitate, de o cunoaştere aprofundată a standardului rasei, de un ochi critic şi de o serie de cunoştinţe de genetică. Nu în ultimul rând, este nevoie de pasiune şi de asumarea unei responsabilităţi faţă de rasă. E adevărat, se întâmplă, uneori, ca succesul să apară fără prea mare efort, dar, în cele mai multe cazuri, apariţia sa este meteorică. Este, probabil, lucrul de care ar trebui să se teamă cel mai mult un adevărat crescător.

Istoria canisei „von Arlett” este cea a unei activităţi dedicate ciobănescului german, timp de peste trei decenii. Margit van Dorssen, fondatoarea canisei, a văzut în ciobănescul german un câine de lucru şi, în acelaşi timp, un câine de show. Mulţi dintre produşii canisei „von Arlett” au obţinut rezultate notabile în ambele tipuri de competiţie.

ÎN TOATE ESTE UN ÎNCEPUT !

În anul 1972, Margit van Dorssen, dresa pentru examenele de lucru femela de ciobănesc german Elke von der Rosenmatt, născută într-o canisă din Elveţia. Elke era fiica faimosului Canto von der Wienerau. În Germania, Elke a obţinut de 20 de ori calificativul V1 (Excelent 1), iar la Siegerschau a ajuns până la poziţia V5. S-a dovedit a fi şi o excelentă reproducătoare.
Drept răsplată pentru munca de dresaj depusă, Margit a primit două femele provenite din două cuiburi diferite ale Elkei von der Rosenmatt. Aceste femele au constituit piatra de temelie a viitoarei canise şi un imbold pentru Margit de a porni pe drumul dificil al crescătorului de ciobănesc german. Una dintre femelele primite a fost Carlie von der Wienerau, o femelă de culoare negru-roşcat, al cărei tată era Kai vom Silberbrand. Cealaltă, se numea Era von der Wienerau, era de culoare gri şi-l avea ca tată pe Quant von der Wienerau. Amândouă femelele s-au dovedit a fi bune reproducătoare. În special Carlie a avut o serie de descendenţi valoroşi. Între titlurile obţinute de aceştia pot fi menţionate: un vice-campion la clasa juniori, două femele cotate cu VA (Excelent selecţionat) şi o altă femelă care a obţinut calificativul V1.

Primele cuiburi au fost înregistrate cu afixul „von der Wienerau”, pentru că Margit van Dorssen nu avea propria sa canisă înregistrată. Iată ce povesteşte ea, cu privire la provenienţa denumirii canisei sale: „ În timp ce mă aflam în vacanţă, în Elveţia, i-am sunat pe proprietarii Elkei von der Rosenmatt şi i-am întrebat dacă pot să-i vizitez, pentru a o vedea pe mama Elkei. Ajungând acolo, m-au invitat în curte, în timp ce proprietara o striga pe mama Elkei: ‚Arlett, Arlett, vino aici!’. Aşa am găsit viitorul nume al canisei mele.”

Primul cuib a fost înregistrat pe noua canisă în octombrie 1972 şi a rezultat din împerecherea lui Irk von der Wienerau cu femela Era von der Wienerau. Doar trei pui au existat în acest cuib, dar toţi trei s-au bucurat de succes. As von Arlett a câştigat Sieger-ul din Brazilia şi a devenit un excelent reproducător. Argus von Arlett s-a plasat de multe ori în topul expoziţiilor din Germania. Agent von Arlett a fost singurul pui gri din acest cuib. El a devenit primul mascul gri din istoria SV (Schäferhunde Verein), care a prezentat la Siegerschau un grup de urmaşi. Acest grup era constituit din 17 exemplare, provenite din 11 cuiburi. Agent s-a remarcat şi prin calităţile sale de câine de lucru. Din păcate, nu a trăit decât 3 ani şi jumătate.

Primul cuib cu litera „U” s-a născut în canisa „von Arlett” în anul 1986. Din acest cuib au rezultat câteva femele, care au obţinut foarte bune performanţe atât în expoziţiile de frumuseţe, cât şi pe partea de reproducţie. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Ursa. Din împerecherea ei cu Yago vom Wildsteiger Land a rezultat Flick von Arlett, un mascul care a câştigat toate competiţiile la care s-a prezentat. Din păcate, cariera sa a fost brusc întreruptă de un accident, soldat cu fractura oaselor carpiene. A continuat să fie un apreciat reproducător, căutat de mulţi crescători germani şi străini. În 1996, Flick a reuşit să prezinte un grup de urmaşi extrem de bine cotaţi în competiţiile din Germania.
Al doilea cuib cu litera „U”, avea să-l aducă pe cel mai renumit produs al canisei, pe Ulk von Arlett, al cărui palmares este impresionant.

POVESTEA UNUI CAMPION: ULK VON ARLETT

Ulk von Arlett s-a născut în data de 28 ianuarie 1990, din părinţii: Dollie von Arlett şi Yago vom Wildsteiger Land. La vârsta de opt săptămâni a fost vândut unei familii prietene, care locuia în Italia. Ulterior, a fost readus familiei Van Dorssen, pentru a fi dresat şi a obţine o cotaţie cât mai bună în competiţiile din Germania. În 1991, a participat pentru prima dată la Siegerschau, unde a obţinut calificativul SG 25. După aceea, s-a reîntors în Italia, la proprietarii săi.

În 1992, a participat din nou la Sieger şi a ajuns pe poziţia V 7, ceea ce a constituit o mare surpriză şi bucurie pentru Margit van Dorssen. La câteva săptămâni după Sieger, Margit van Dorssen s-a dus în Italia pentru a negocia re-cumpărarea lui Ulk von Arlett. Proprietarii au fost de acord şi Ulk a revenit în proprietatea familiei Van Dorssen. Iată ce spune Margit van Dorssen despre această reîntoarcere:
„Le-am fost extrem de recunoscători proprietarilor pentru asta. Aşadar, l-am luat înapoi şi n-am regretat niciodată, nici măcar un minut, acest pas. Pe lângă faptul că a fost cel mai titrat câine al nostru, Ulk a fost întotdeauna o prezenţă încântătoare, cu un caracter superb şi extraordinare aptitudini de lucru.”

În 1994, Ulk von Arlett a reuşit să prezinte la Sieger un valoros grup de urmaşi, obţinând calificativul VA 2. În anul următor, a prezentat cel mai mare grup de urmaşi la Siegerschau şi a obţinut titlul suprem VA 1.
Mulţi dintre urmaşii lui Ulk von Arlett au obţinut rezultate remarcabile. Iată doar câteva exemple. Rikkor von Bad Boll, unul dintre fii lui Ulk, a câştigat în 1998 titlul VA1, la clasa muncă, înainte de a împlini vârsta de patru ani. Lasso vom Kämpchen, un alt fiu al lui Ulk , a obţinut în toate expoziţiile la care a participat calificativul „Excelent”. Pe lângă asta, s-a calificat în Campionatul Naţional al Câinilor de Lucru, la care a participat cu succes, în anul 1997. La Sieger a obţinut calificativul V35 în 1996 şi V32 în 1997. În 1997, a fost desemnat Universalsieger, fiind primul care a deţinut acest titlu în Germania. Întreaga progenitură a lui Ulk von Arlett s-a remarcat printr-o extraordinară rezistenţă la efort şi un caracter bun, plin de temperament. Mulţi dintre produşii lui au ajuns în etapele superioare ale competiţiilor de lucru.
Iată acum, câteva dintre titlurile care alcătuiesc palmaresul lui Ulk von Arlett:

• 1 x SV World Champion;
• 2 x Belgian Champion;
• 1 x Dutch Champion;
• 1 x Indonesian Champion;
• 2 x FCI World Champion;
• 2 x FCI European Champion;
• 2 x FCI German Champion.

În anul 1996, Ulk von Arlett a fost ales Best in Show, la European Championship Show. Cariera sa deosebită l-a făcut celebru în întreaga lume, iar numele său apare frecvent în pedigriul multor ciobăneşti germani valoroşi, de astăzi.

REŢETA SUCCESULUI

Margit van Dorssen consideră că a avut două atu-uri importante, fără de care n-ar fi reuşit să construiască o canisă de succes. În primul rând, s-a bucurat încă de la început de sprijinul soţului ei Mathijs, care i-a înţeles pasiunea faţa de ciobănescul german. Vorbind mai multe limbi străine, Mathijs a rezolvat problemele de comunicare; lucru esenţial, mai ales în perioada de succes, când crescătorii din întreaga lume contactau canisa „von Arlett”. Alexandra, fiica lor, a împărtăşit aceeaşi pasiune pentru ciobănescul german. De mică, a crescut între câini, pentru că în canisa „von Arlett” toţi câinii erau consideraţi membri ai familiei. Iată ce spune Margit despre aceasta: „Toţi câinii noştri fac parte din familie şi asta înseamnă că aspiratorul este mereu în funcţiune.”

De mică, Alexandra şi-a ajutat mama să îngrijească puii şi petrecea ore în şir jucându-se cu ei. Avea şi propriul ei câine Ussi von Arlett, o femelă gri. Din anul 1998, Alexandra a început să se antreneze împreună cu Ussi, pentru competiţiile de Agility, un sport care le distra extraordinar pe amândouă. Cu toate că, majoritatea crescătorilor nu lua în serios acest gen de competiţii, Margit van Dorssen a încurajat-o pe Alexandra, considerând că Agility este o modalitate distractivă de lucru cu câinele, în special pentru cei tineri. Aşadar, Margit van Dorssen a avut întregul concurs al familiei sale, lucru indispensabil pentru reuşita în munca de crescător.

Un alt secret al reuşitei l-a constituit utilizarea exemplarelor de culoare gri în programul de selecţie. Un sfert dintre câinii canisei „von Arlett” sunt de culoare gri. Margit van Dorssen susţine că această varietate de culoare este depozitara potenţatoare a tuturor celorlalte variante de culoare. Ca urmare, utilizarea în programul de selecţie a exemplarelor de culoare gri are drept efect îmbunătăţirea pigmentaţiei. În plus, fiind o culoare dominantă, nu se transmite decât atunci când cel puţin unul dintre părinţi este de culoare gri. Un alt efect al folosirii exemplarelor gri este îmbunătăţirea temperamentului şi a aptitudinilor de lucru. Crescătorii linilor de lucru de ciobănesc german au observat de mult timp că exemplarele gri dau un randament mai bun în competiţii decât cele negru-roşcat.

Margit van Dorssen a fost prima din istoria SV, care a reuşit în 1987 să prezinte la Siegerschau un grup de canisă format exclusiv din exemplare de culoare gri. A mai repetat acest lucru de două ori: în 1988, când grupul s-a plasat pe locul cinci, şi în 1996, când grupul s-a plasat pe locul trei.
Aceasta este povestea unei canise de succes, care dispune încă de foarte mult potenţial.

Informaţii despre canisă : www.arlett.de