Caini Ciobanesc German

Dear sports friends, lovers and well - wishers German shepherd.Let me the most heartily invite you in the name Slovak Association of German Shepherd Breeders to Bratislava at the Slovak Republic, which is small with its area, but great with its rich history.

German shepherd belongs in Slovakia to the most populous breed, also thanks to variability, nobility and beauty. Slovak sportsmen dealing with the training of the German Shepherds achieved important results in the past on WUSV World Championsip, FCI World Championsip and World Championsip of the effluvial works.

It is a big challenge for us to organize WUSV World Championsip in year 2007. All the members of Slovak Association of German Shepherd Breeders will try the best so as to everyone participant should feel as best as possible and so that the World Championsip was evaluated only in superlatives. The heartiness and sincere hospitality are typical for the Slovak nation and we are glad that this our characteristic we shall may present outside the entire world.

We are looking forward to your participation!

Albín Majsniar
Chairman of the Association of German Shepherd Breeders

http://wusv2007.kynologia.com/

<Primul meu ciobănesc german, cu pedigriu, a fost Arko vom Haus Petzenstein, pe care l-am cumpărat în anul 1948. În 1950, am participat la câteva competiţii de herding cu acest câine. În aprilie 1951, am devenit membru al Clubului de Ciobănesc German (SV). În 12 septembrie 1951, canisa „vom Kirschental” a fost înregistrată în Cartea de origine a Verein Deutscher Schäfferhunde, cu numărul 70655. Nici măcar n-am realizat, în septembrie 2001, că se împliniseră 50 de ani de la acel eveniment.

Numele canisei îşi are originea într-o caracteristică a zonei în care locuiesc. Oraşul Stettbach este aşezat într-o vale mică, plină de cireşi. Clubul sportiv al oraşului se numeşte „Kirschentaler Sportsfreunde” şi chiar strada principală a oraşului poartă numele „Kirschental”.

În anul 1955, am înregistrat primul cuib, din Dori aus der Wanderschäferei, femela care a constituit primul pilon al liniei pe care am fondat-o. Masculul cu care am împerecheat-o pe Dori, pentru acest prim cuib, a fost Zambo Schäferblut. Din acest cuib, am păstrat-o pe Alma vom Kirschental, care a dovedit remarcabile aptitudini pentru păstorit. Am participat cu ea la câteva competiţii de Herding, la care s-a bucurat de succes. Ulterior, am vândut-o pe Alma lui Charles Kaman, din Connecticut. Alma a stat la baza programului de selecţie iniţiat de Charles Kaman, actualmente proprietarul faimoasei şcoli de dresaj pentru câini de însoţire a nevăzătorilor „Fidelco”.

Din cuibul cu litera „C”, i-am dăruit-o prietenului meu, Siegfried Jäger, pe Centi vom Kirschental. Mai târziu, am luat o fiică de-a Centei, pe Bora Altenbachtal, rezultată din împerecherea cu Valet vom BuseckerSchloß,. Din Bora Altenbachtal şi Barry Riedgold, au rezultat Senta vom Kirschental (VA2 în 1967) şi Perle vom Kirschental (VA3 în acelaşi an).

Au fost primii mei câini care au obţinut calificativul VA. Mai târziu, am vândut-o pe Bora lui Joseph Roth din Nüdlingen. Fiica ei, Poldi Eiringsburg, a produs un alt câine titrat cu VA, pe Wacker Eiringsburg (VA în 1973 şi 1975). Am cumpărat-o apoi pe Ilse Altenbachtal, fiica lui Centi vom Kirschental şi a lui Mutz Pelztierfarm. Din împerecherea lui Ilse cu Hero vom Lauerhof, a rezultat Xanta vom Kirschental (VA5 în 1974).

Un alt pilon în construirea propriei linii a fost Blanka Mummelsee, pe care am cumpărat-o de la un coleg de breaslă, Alfons Spitzmüller. Blanca provenea dintr-o linie pură HGH (Herding Gebrauchshund). Fiica ei Vefa vom Kirschental şi apoi fiica acesteia Fenga vom Kirschental, au dat naştere unei lungi serii de remarcabili câini de lucru. Cea mai cunoscută dintre aceştia este, probabil, Uwe vom Kirschental.

Din împerecherea lui Dolf vom Altenbachtal cu Blanka, a rezultat Zita vom Kirschental. Zita a fost împerecheată cu Eros vom BuseckerSchloß şi am obţinut-o pe Isa vom Kirschental. Isa şi Asslan vom Klämmle au fost părinţii cuibului cu litera „N”, un cuib extrem de reuşit: Nanni (VA1 1976 şi 1977), Negus, Narro, Natze şi Nimi. Din împerecherea lui Lasso di Val Sole cu Nimi, a rezultat Xitta vom Kirschental (VA3 în 1981). Xitta a fost un adevărat câine de turmă, când am prezentat-o pentru prima dată la HZS, unde a obţinut calificativul V4, la clasa muncă. Arbitrul Hermman Martin a spus: „I-aş fi dat calificativul VA, dacă ar fi avut şi un titlu la Schutzhund, nu doar HGH-ul.” Ca urmare, Edzard Muller a pregătit-o pe Xitta, astfel încât a trecut examenele SchH3, Ipo3 şi FH. Anul următor, Xitta a primit calificativul VA3. Între atâtea competiţii şi show-uri, nu am avut timp să mă ocup de reproducţia Xittei, atât de mult cât mi-aş fi dorit. Chiar şi aşa, ea a dat naştere unor urmaşi remarcabili, în fiecare dintre cuiburile pe care le-a avut.

Din primul ei cuib, cu Argus von Aducht, a rezultat Ux vom Kirschental – HGH Sieger. Cea mai performantă împerechere a fost cu Uran vom Wildsteiger Land, din care a rezultat World Sieger-ul Eiko vom Kirschental (VA 1986 ÷1989).
Monta aceasta a fost repetată şi a produs un alt cuib de succes, format din 5 masculi (Vagus, Valand, Vassal, Vido şi Vopo) şi din 3 femele (Valli, Vilma şi Viva). Toţi câinii din cuib au fost folosiţi cu mult succes la reproducţie (unii în S.U.A., Elveţia şi Australia). A treia repetare a montei a produs doar trei femele, dintre care Killa vom Kirschental este mama actualei noastre reproducătoare Suse vom Kirschental. Din împerecherea ei cu Quai von der Boxhochburg a rezultat Ziewa vom Kirschental, care a fost împerecheată cu Uran vom Wildsteiger Land, montă din care am păstrat-o pe Urle vom Kirschental. Din monta dintre Urle şi Fedor von Arminius, a rezultat Ansa vom Kirschental, o excelentă reproducătoare. Din împerecherea ei cu Ziggo von der Wienerau, a rezultat Wachtel vom Kirschental, mama lui Zilko vom Kirschental, plasat pe poziţia V83 la HZS din 1999.

Până la această dată am produs 6 exemplare care au obţinut calificativul VA:

• Senta şi Perle vom Kirschental – 1967;
• Xanto vom Kirschental – 1975;
• Nanni vom Kirschental – 1976;
• Xitta vom Kirschental - 1981;
• Eiko vom Kirschental - 1986÷1989. În 1988 a obţinut VA1.

În fiecare an, Verein Deutscher Schäfferhunde organizează, pe lângă BSZS, o competiţie pentru ciobăneştii specializaţi în păstorit, denumită Bundesleistunghüten. Aici se evaluează performanţa în lucrul la turmă. Învingătorul acestei competiţii primeşte „Goldene Scauffel (Lopăţica de aur). Am câştigat acest trofeu cu următorii câini:

1. Dori aus der Wanderschäferei – 1956
2. Gero vom Kirschental – 1962
3. Cita vom Kirschental – 1968
4. Ursa vom Kirschental – 1978
5. Hanny vom Kirschental – 1983
6. Winnie vom Kirschental – 1986
7. Annie vom Kirschental – 1990
8. Xiewa vom Kirschental – 1994

Am câştigat de două ori trofeul cel mare la competiţia organizată de Schafzuchtverband:
• Fenga vom Kirschental – 1975
• Ursa vom Kirschental – 1977

Aceşti câini au fost cu toţii produsul muncii mele de selecţie. Câinii mei de lucru au fost şi cei pe care i-am folosit la selecţie. M-am străduit să urmăresc prin selecţie aptitudinile de lucru şi conformitatea cu standardul rasei. Acesta a fost ţelul meu şi aşa va rămâne în continuare.

O PROFESIUNE DE CREDINŢĂ

De-a lungul anilor în care m-am ocupat de selecţia ciobănescului german, nu am pierdut din vedere niciodată ţinta pe care mi-am fixat-o: „Concentrează-te pe abilităţile de lucru, căci acestea servesc rasa”. Desigur, alţii pot spune: „Concentrează-te asupra rasei şi vei conserva abilităţile de lucru”. Oricum, un foarte important criteriu în munca mea de selecţie a fost capacitatea de lucru a câinelui.
Cu foarte mici excepţii, toţi câinii mei au fost pregătiţi pentru lucru şi au participat la competiţiile de herding. Ca şi păstor profesionist, eu nu am avut timp să-mi scot câinii la plimbare. Dar ei şi-au avut porţia zilnică de exerciţiu alături de turma de oi. Un ciobănesc german cu defecte anatomice (supra-angulat, aplomburi incorecte, labe scurte sau prea lungi) nu este capabil să lucreze o zi întreagă la păşune. Câinele de turmă trebuie să fie extrem de sănătos. Să lucreze de dimineaţa devreme până seara târziu, nu este un lucru pe care-l poate face un câine sensibil. Evident, articulaţiile sănătoase (coxo-femurală şi a cotului) sunt indispensabile. Cred că rezultatele pe care le-am avut au confirmat justeţea căii pe care am urmat-o.>

 

Articol preluat de pe site-ul www.kirschental.de cu acordul d-nei Marion Füller.

Tradus şi adaptat de Marius Pavel.

 

Astăzi viaţa se derulează cu acceleraţia la maxim. Nu se compară anul acesta cu anul trecut, darămite cu ceea ce se întâmpla acum 20 de ani. În majoritatea familiilor ambii părinţi lucrează, iar copii merg la şcoală (grădiniţă), apoi au diverse activităţi extraşcolare. Cine este acasă ca să aibă grijă de cel mai bun prieten al omului. În majoritatea cazurilor, NIMENI..

Nimeni nu se plimbă zilnic cu el, nimeni nu îl perie regulat, nimeni nu se joacă decât ocazional cu el, nimeni nu-şi pierde timpul cu el. Iar câinele are nevoie de atenţie ca să crească, să se maturizeze şi să înveţe care este comportamentul dorit de stăpâni.
Lăsat singur 8 sau mai multe ore pe zi, un câine tânăr, activ, trebuie să facă ceva. Să citească…,, nu se pune problema; să-şi viziteze prietenii…, nu poate singur; să meargă la fitness…, nu prea există vre-o sală care să-l primească. Şi atunci ce-i rămâne de făcut? Să roadă – lucru care pentru câine este echivalent cu rosul unghiilor de plictiseală. Să sape – o activitate distractivă rezonabilă, chiar dacă, de obicei, este urmată de o pedeapsă. Să evadeze, să fugă – trebuie să fie ceva, pe undeva de făcut. Să latre – trebuie ca lumea să fie anunţată de faptul că a căzut o frunză, a trecut cineva pe hol, s-a plictisit, sau îi este dor de stăpâni .

Mulţi proprietari de câini îşi amintesc de câinele avut în copilărie, care îi urma peste tot, se jucau împreună, dormea undeva şi niciodată nu făcea ceva “rău”. Mulţi oameni îşi iau un câine ca să se întoarcă în trecut, sau ca să ofere copiilor ceea ce au avut ei de la un alt câine, şi anume dragoste, afecţiune, un prieten.
Din nefericire nu există nici o pastilă care, dată câinelui, să-l facă fericit de faptul că este singur majoritatea vieţii lui. Totuşi câteva lucruri pot fi făcute.
Facem o paranteză pentru cei care încă nu au câine. Dacă el sau ea vor fi singuri acasă 10 sau mai multe ore pe zi, fără ca să-i puteţi asigura exerciţii fizice de rutină, asiguraţi-vă că într-adevăr vă doriţi un câine. Poate că un canar sau un acvariu cu peştişori ar fi mai potrivite tipului dumneavoastră de viaţă.
Pentru cei care au deja câine, organizaţi-vă programul zilnic în aşa fel încât să stea cu dumneavoastră cât mai mult timp posibil. Câinele dumneavoastră este un animal de haită şi are absolută nevoie să fie împreună cu haita lui, să-şi cunoască locul şi să înveţe să se comporte.

Iată câteva sugestii:

• Treziţi-vă devreme şi plecai cu el la o lungă plimbare în pas rapid sau alergător (vă face bine şi dumneavoastră!).
• Plimbaţi-l din nou atunci când vă întoarceţi, dacă nu puteţi angaja un „dog-walker” – cineva care să vă plimbe / antreneze fizic câinele (mai bine decât nimic).
• Lăsaţi-l să doarmă în dormitor cu dumneavoastră (pentru el este foarte important ca să vă stea alături şase – opt ore pe, chiar dacă acest timp îl petrece într-un coş sau pe podea alături de patul dumneavoastră).
• Mergeţi cu el la o şcoală de dresaj. Probabil că-i va place, iar dumneavoastră de asemenea.
• Încercaţi să-l faceţi să se obişnuiască gradat cu absenţa dumneavoastră. Plecaţi liniştit afară (nu faceţi nici un tam-tam cu această ocazie) şi întoarceţi-vă după cincisprezece minute, apoi după o jumătate de oră, după o oră şi aşa mai departe. Nu faceţi o „festivitate” atunci când plecaţi sau vă întoarceţi. Prea multă emoţie, în ambele ocazii, poate produce anxietate, care se poate transforma în activităţi „anxioase” cum ar fi rosul sau săpatul. De fiecare dată comportaţi-vă ca şi cum treceţi în altă cameră, atunci când plecaţi, sau ca şi cum nu aţi fost plecat, atunci când vă întoarceţi.

În altă ordine de idei trebuie să ştiţi că un câine devine adult mai târziu decât vă imaginaţi (rasele de talie mare ajung la maturitate pe la trei ani) şi odată cu maturitatea apare şi abilitatea de a dormi până la douăzeci de ore pe zi!
În timp ce pregăteam acest articol, o stăpână mi-a relatat următorul caz:
„Avem un labrador în vârstă de 11 luni. L-am cumpărat atunci când avea 7 săptămâni. Suntem foarte ataşaţi de el, dar acum ne punem serios problema dacă mai putem să-l păstrăm, deoarece ne distruge casa. Roade tot ce poate fi ros, picioarele mesei, fotoliilor, ba chiar uşa şi pereţii. Sapă în fotolii, canapea şi mochetă. Sapă este puţin spus, deoarece practic le-a distrus.
Eu şi soţul meu plecăm dimineaţa la serviciu, unde stăm în jur de 10 ore. Înainte de serviciu ducem copilul la grădiniţă. La prânz mama ia copilul de la grădiniţă şi îl duce acasă. Nu îi putem lăsa împreună cu Labradorul deoarece diferenţa de greutate este prea mare în favoarea câinelui. Acesta iubeşte copilul şi se joacă cu el, dar diferenţa de forţă pune copilul în pericol deoarece, invariabil, cade şi se loveşte. Aşa că nu îi putem lăsa împreună decât în prezenţa noastră (mama este exclusă din ecuaţie, deoarece este atât de blândă, încât nu se poate impune nici în faţa copilului nici a câinelui). Am apelat la un dresor, iar acum câinele ştie să meargă la pas, vine când îl chemăm, execută şezi, culcat şi aşteptă. După o săptămână de când dresorul nu a mai venit, a început din nou demolarea sufrageriei (singurul loc unde îl putem lăsa fără să ne fie frică de joaca cu copilul). Îl iubim foarte mult şi el de asemenea ne iubeşte, dar situaţie începe să devină insuportabilă”

Aşa cum aţi văzut în prima parte a acestui articol, problema, din nefericire, este foarte des întâlnită.
Exemplul acestui câine mi se pare cel mai elocvent, deoarece Labradorul este o rasă ultra-rezonabilă şi, dacă ajuns într-o asemenea postură de „demolator”, înseamnă că în viaţa lui lucrurile se derulează tare anapoda. Labradorul este calm, cu o inteligenţă ieşită din comun, adoră să-i facă pe plac stăpânului. Doar atât vă trebuie, să-i daţi ocazia să o facă. Dacă stă mult timp pe lângă stăpân (din nefericire nu este cazul dumneavoastră), adoptă singur obiceiurile casei, ba mai mult, învaţă singur ce-i cereţi, mai bine zis, înţelege aproape tot ce-i spuneţi. El a fost selecţionat să asculte de stăpân. Nu este un câine agitat, ba chiar la maturitate pare cam placid. După cum are şi numele, Labrador Retriever, specializarea lui este aportul şi îi place la nebunie această activitate. Devine simplu să îi consumaţi energia propunându-i joaca de-a aportul. Cumpăraţi, se găseşte în comerţ, o mingie grea pentru câini, pe post de obiect de aportat. Măcar o jumătate de oră de exerciţii, de două ori pe zi, îi consumă mult din energie, îi formează şi îi menţine condiţia fizică.
Înţeleg că dresajul elementar este aproape rezolvat. Ceea ce trebuie să ştiţi şi sunt convins că vi s-a spus, este faptul că aceste comenzi învăţate se uită foarte uşor dacă nu sunt repetate zilnic (aveţi grijă ca execuţia să fie cea corectă). Totodată acest lucru nu v-a rezolvat problema.

Educarea unui câine nu este decât un substitut al regulilor vieţii sociale în haită, în libertate. Să nu le cunoşti sau să faci abstracţie de ele este cea mai mare greşeală posibilă şi, din păcate, cea mai des întâlnită. Un pui iniţial roade pentru că îi cresc dinţii şi pentru a „gusta” şi „pipăi” mediul înconjurător. În natură, în acest fel experimentează ceea ce este bun sau nu, ceea ce este plăcut sau doare, ceea ce îi est e interzis sau permis. În mijlocul familiei umane acest instinct natural poate deveni o manie care, din nefericire, se manifestă atunci când se simte singur, când este nefericit, când îi lipsesc stăpânii, sau când încearcă să le atragă atenţia.
În concluzie, încercaţi să puneţi în aplicare cele de mai sus, ţinând seama de caracteristicile rasei şi de condiţiile din familia dumneavoastră. Dacă sunteţi consecvenţi dar după o lună nu apar semnale favorabile, se poate folosi „cuşca” drept mijloc de educare (procedeu care USA a devenit o regulă în educare câinilor).

Articol publicat de: Florian Irimia

Treapta premergătoare IPO (IPO – V)
„Vorstufe” = Treapta premergătoare

Acest examen a fost aprobat de conducerea FCI în şedinţa de la Roma, din octombrie 2006 şi este valabil din 1. ianuarie 2007. În cazul unor interpretări şi traduceri diferite, textul german are prioritate.

Treapta premergătoare IPO (IPO – V)

Este structurată în:
Secţiunea A 100 pct.
Secţiunea B 100 pct.
Secţiunea C 100 pct.
Total: 300 pct.

Generalităţi:
Aceasta treaptă premergătoare a examenului IPO a fost întocmită de către Comisia pt. Câini Utilitari a FCI.

Acest examen poate fi folosit pentru:
1. drept probă de lucru pt. a putea participa la clasa „muncă” în expoziţii CACIB.
2. ca probă preliminară, obligatorie pt. a putea participa la examene IPO-1, cu toate că fiecare organizaţie membră FCI poate decide dacă acest examen devine probă obligatorie sau nu pt. participarea la examenul IPO.

Examenul „IPO-V” a fost elaborat în limba germană de către comisie. În cazul unor nelămuriri sau inadvertenţe, mai ales în cazul textului tradus în diferite limbi, textul redactat în limba germană are prioritate.

În cazul în care nu este menţionat în mod explicit în alt fel, sunt valabile cerinţele generale din cadrul capitolului „Generalităţilor” ale examenului IPO.

Cerinţe pt. admiterea la examinare
În ziua examenului câinele trebuie să fi împlinit vârsta de 14 luni. Nu exista excepţie de la aceasta cerinţă. Examenul „IPO – V” este compus din 3 (trei) secţiuni, în aşa fel încât, un arbitru să poată arbitra intr-o zi maxim 15 x IPO – V.

Proba lipsei de prejudecaţi
La începutul fiecărei examinări, înainte de a începe probele secţiunii, arbitrul trebuie să supună câinele unei probe de „lipsa a prejudecaţilor” (test de caracter). Vezi proba IPO „lipsa de prejudecată”, în vigoare.

IPO - V Secţiunea „A”

Urmă proprie, cca. 200 paşi, 2 laturi, 1 unghi (cca.90 grd.), un obiect aparţinând conductorului, fără timp de aşteptare, timp de prelucrare 10 minute.

Pornirea 10 pct.
Menţinerea urmei (30+30) 60 pct.
Unghi 10 pct.
Obiect 20 pct.
TOTAL 100 pct.

Condiţii generale:
Zona de începere a urmei trebuie să fie marcată printr-un indicator. Acest indicator trebuie înfipt în partea stângă, în imediata apropiere, a „bazei”.

Conductorul (trasatorul) trebuie ca înainte de a începe trasarea să arate arbitrului (sau responsabilului pt. proba de urmă), obiectul ce va fi lăsat pe urmă. Este permisă doar folosirea unui obiect, bine impregnat cu mirosul conductorului, de cca. 15 cm lungime, 3-5 cm lăţime şi cca. 1 cm grosime. Culoarea obiectului trebuie să fie în concordanţă cu, culoarea generală a terenului.
Conductorul stă un timp scurt la „bază” şi pe urmă se deplasează în pas normal pt. trasarea urmei pe direcţia indicată. Unghiul se trasează tot în „pas normal”. Obiectul se depune la sfârşitul urmei.

Arbitrul şi persoana însoţitoare nu au voie să se găsească în zona de acţiune a echipei formate din conductor şi câinele său.

a) O comandă sonoră pt.: „caută”.

b) Derulare: Conductorul îşi pregăteşte câinele înaintea probei de urmă. Câinele poate caută „liber” sau legat cu lesa de 10 m. Lesa poate fi purtată „pe spate”, lateral sau printre picioarele câinelui. Lesa poate fi legată fie direct de zgardă câinelui, fie de inelul hamului pt. urmă (sunt admise hamuri cu pieptar şi hamuri „Boettger”, dar fără curele suplimentare). În urma chemării, conductorul se prezintă în poziţia de bază, împreună cu câinele său în faţa arbitrului şi anunţă modul de semnalizare al câinelui (admite obiectul sau îl respinge). Înaintea prelucrării urmei, cât şi pe parcursul examinării, nu trebuie exercitat nici un fel de presiune asupra câinelui. La semnalul arbitrului, câinele este condus încet şi liniştit către „bază”. Ajuns la „bază”, câinele este trimis să prelucreze urma. Câinele trebuie să miroasă intens, să inspire adânc dar liniştit „baza”. După aceea, câinele trebuie să înceapă prelucrarea urmei în ritm constant, cu nasul aproape de pământ („nas adânc”). Conductorul îşi urmează câinele la o distanţă de 10 m (la capătul lesei). La „căutarea libera”, de asemenea, se menţine o distanţă de cca. 10 m între conductor şi câine. Lesa, în cazul în care nu este lăsată pe sol de către conductor, poate fi ţinută lejer. Câinele trebuie să prelucreze (să urmărească) unghiul cu siguranţă. De îndată ce câinele a găsit obiectul, el trebuie să-l anunţe în mod convingător, fără influenţă din partea conductorului. Câinele, în cazul în care accepta obiectul (îl ia în gură), poate să rămână în poziţia „în picioare”, în „şezi” sau poate să vină cu el la conductor. Mersul în continuare cu obiectul în gură sau poziţia „culcat” cu obiectul în gură sunt defectuoase. „Respingerea” obiectului (semnalizarea fără atingere) poate fi făcută în poziţiile „culcat”, „şezi” sau „în picioare”. În momentul în care câinele a semnalizat obiectul (prin admitere sau prin respingere), conductorul dă rumul lesei şi se deplasează la câine. Conductorul indică, prin ridicarea sa, găsirea obiectului.

c) Punctare: Viteza de căutare nu este un criteriu de punctare atunci când prelucrarea urmei se face în mod constant, convingător şi câinele arată un comportament pozitiv în timpul prelucrării urmei. O cercetare mai amănunţită a urmei de către câine (pt. a se convinge) fără părăsirea ei, nu este considerata defectuoasa. Prelucrarea urmei în „zig-zag”, „nasul în vânt”, micţionarea pe urma, „rotirea pe urma” la colt, încurajarea permanentă, ajutorul „din lesă” sau ajutoare verbale pe timpul prelucrării urmei sau la semnalizarea obiectului, semnalizarea defectuoasa a obiectului, reprezintă greşeli ce vor fi penalizate corespunzător. În cazul în care conductorul părăseşte, cu mai mult de o lungime de lesă traseul urmei, atunci se întrerupe examinarea. În cazul în care câinele părăseşte urma şi este reţinut de către conductor, atunci urmează o atenţionare din partea arbitrului către conductor de a urma câinele. În cazul în care indicaţia arbitrului nu este respectată, acesta va întrerupe examinarea. În cazul în care au trecut cele 10 minute regulamentare şi câinele nu a ajuns la capătul urmei trasate, atunci se întrerupe examinarea. Prestaţia câinelui anterioară întreruperii va fi punctată.

Notarea laturilor se face prin note şi puncte. În cazul în care, câinele nu caută ( stă mai mult timp în acelaşi loc fără să caute), poate fi întreruptă examinarea cu toate că, câinele se afla încă pe urmă.

IPO - V Secţiunea „B”

Exerciţiul 1: Mersul „la pas - cu lesă” 30 pct.
Exerciţiul 2: Mersul „la pas - fără lesă” 20 pct.
Exerciţiul 3: Rămânerea „pe loc” în „culcat” cu rechemare 15 pct.
Exerciţiul 4: Aportul 10 pct.
Exerciţiul 5: Săritura peste obstacol (80 cm) 10 pct.
Exerciţiul 6: Părăsirea câinelui cu factori de distragere a atenţiei 15 pct.
TOTAL: 100 pct.

Generalităţi:
În cazul în care nu este menţionat în mod explicit în alt fel, sunt valabile cerinţele generale din cadrul capitolului „Generalităţilor” ale examenului IPO - 2003.
Este admisă o comandă sonoră pt. trecerea în poziţia de bază.

1. Mersul „la pas - cu lesă” 30 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt. „mersul la pas”.

b) Derulare: Conductorul merge cu câinele legat în lesă către arbitru, trece în poziţia de bază şi se prezintă. Din poziţia de bază, câinele, la comanda sonoră pt. „mersul la pas” trebuie să-l urmeze pe conductor în mod atent şi vesel, în aşa fel încât omoplatul său să se afle întotdeauna la nivelul genunchiului stâng al conductorului. Lesa nu trebuie să fie întinsă. La începutul exerciţiului, conductorul se deplasează împreună cu câinele în linie dreaptă, fără să se oprească pe o distanţă de cca. 30 paşi. În urma întoarcerii, trebuie efectuată câte o schimbare de direcţie la stânga şi una la dreapta. În timpul primei deplasări în linie dreaptă se vor trage 2 focuri de armă ( calibru 6 mm), la interval de 5 secunde între ele, de la o distanţă de cel puţin 15 paşi de câine. Câinele trebuie să arate un comportament indiferent faţă de focurile de armă. La comanda arbitrului, conductorul se deplasează împreună cu câinele său intr-un grup de persoane aflate în mişcare. Grupul este format din cel puţin 4 persoane. Conductorul trebuie să efectueze o oprire în cadrul grupului. Conductorul împreună cu câinele părăsesc grupul de persoane, trece în poziţia de bază şi dă drumul câinelui din lesă.

c) Punctare: Mersul înainte, devierea în lateral, rămânerea în urmă, comenzi suplimentare, ajutor fizic, neatenţia şi/sau mersul umil al câinelui duc la o depunctare corespunzătoare.

2. Mersul „la pas – fără lesă” 20 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt. : „mersul la pas”.

b) Derulare: Din poziţia de bază, câinele, la comanda sonoră pt. „mersul la pas” trebuie să-l urmeze pe conductor în mod atent şi vesel, în aşa fel încât omoplatul său să se afle întotdeauna la nivelul genunchiului stâng al conductorului. La începutul exerciţiului, conductorul se deplasează împreună cu câinele în linie dreaptă, fără să se oprească, pe o distanţă de cca. 30 paşi. În urma întoarcerii, trebuie efectuată câte o schimbare de direcţie la stânga şi una la dreapta. La sfârşitul exerciţiului, conductorul se opreşte, trece în poziţia de bază şi leagă câinele cu lesa.

c) Punctare: Mersul înainte, devierea în lateral, rămânerea în urmă, „şezi-ul” efectuat cu întârziere sau cu reţinere, comenzi suplimentare, ajutor fizic, neatenţia şi/sau mersul umil al câinelui duc la o depunctare corespunzătoare.

3. Rămânerea „pe loc” în „culcat” cu rechemare 15 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „mersul la pas”, „culcat”, „chemare”, „trecerea în poziţia de bază”.

b) Derulare: Din poziţia de bază, conductorul merge împreună cu câinele „la pas - liber” în linie dreapta. După 10-15 paşi, la comanda sonoră „culcat”, câinele trebuie să se culce imediat, fără ca, conductorul să se oprească, să-şi modifice viteza sau stilul de mers sau să întoarcă capul. Conductorul mai merge cca. 20 de paşi în linie dreapta, se opreşte şi se întoarce către câinele sau care îl aşteaptă culcat liniştit. La semnalul arbitrului, conductorul cheamă câinele prin comanda sonoră pt. „chemare” şi/sau „numele câinelui”. Câinele trebuie să vină bucuros, vioi, rapid şi pe cel mai scurt drum către conductor şi să se aşeze drept în faţa acestuia. La comanda sonoră pt. „trecere în poziţia de bază”, câinele trebuie să se aşeze rapid şi direct, cu omoplatul în dreptul genunchiului, în partea stânga a conductorului. Conductorul leagă câinele în lesă.

c) Punctare: Greşeli în derulare, culcare înceată, aşteptare neliniştită, venire înceată, poziţia conductorului cu picioarele depărtate, greşeli la aşezarea în faţa conductorului şi la trecerea în poziţia de bază, sunt penalizate corespunzător. În cazul în care, la comanda „culcat”, câinele în loc să se culce, rămâne în poziţia „şezi” sau „în picioare”, se vor scădea 7 puncte pentru aceasta greşeală.

4. Aportul 10 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „aport”, „lasă”, „trecerea în poziţia de bază”.

b) Derulare: Câinelui i se scoate lesa în poziţia de bază. Conductorul arunca un obiect personal, la cel puţin 5 paşi distanţă. Comanda sonoră pt. „aport” poate fi rostita doar atunci când obiectul stă liniştit pe sol. În acest timp câinele trebuie să stea în poziţia „şezi”, liniştit şi liber lângă conductor. La comanda sonoră pt. „aport”, câinele trebuie să fuga rapid şi direct către obiect, trebuie să îl ridice imediat şi trebuie să-l aducă rapid şi direct conductorului. Câinele trebuie să se aşeze foarte aproape de conductor, în faţă să şi trebuie să tina în gură liniştit obiectul de aport până când, după cca. 3 secunde, acesta îi dă comanda pt. „lasă”. La comanda sonoră pt. „trecere în poziţia de bază”, câinele trebuie să se aşeze rapid şi direct, cu omoplatul în dreptul genunchiului, în partea stânga a conductorului. Pe timpul desfăşurării acestui exerciţiu, conductorul nu are voie să-şi părăsească poziţia. La sfârşitul exerciţiului, conductorul leagă câinele în lesă.

c) Punctare: Greşeli ale „poziţiei de bază”, alergare înceată către obiect, greşeli la preluare de pe sol a obiectului, întoarcere înceată, scăparea obiectului, joaca sau mestecarea obiectului, poziţia conductorului cu picioarele depărtate, greşeli la aşezarea în faţa conductorului şi la „trecerea în poziţia de bază”, vor fi depunctate corespunzător. „Ajutorul” din partea conductorului, fără părăsirea poziţiei sale iniţiale, se depunctează. În cazul în care, conductorul îşi părăseşte poziţia iniţială, înaintea încheierii exerciţiului, acesta se va nota cu „defectuos”. În cazul în care, câinele nu aduce obiectul, exerciţiul va fi notat cu 0 pct.

5. Săritura peste obstacol (80 cm) 10 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „săritura-înainte”, „chemare”, „săritura-înapoi”, „trecerea în poziţia de bază”.

b) Derulare: Conductorul se poziţionează cu câinele în poziţia de bază la cel puţin 5 paşi distanţă de obstacol şi eliberează câinele din lesă. Câinele trebuie să stea liniştit şi liber în poziţia de bază. La comanda sonoră pt. ”săritură-înainte”, câinele trebuie să sară peste obstacol, fără să-l atingă. La comanda pt. „chemare” şi „săritura-înapoi”, câinele trebuie să sară înapoi peste obstacol, rapid şi direct, fără să-l atingă şi trebuie să se aşeze direct în faţa conductorului. La comanda sonoră pt. „trecere în poziţia de bază”, câinele trebuie să se aşeze rapid şi direct, cu omoplatul în dreptul genunchiului, în partea stânga a conductorului. La comanda „săritura-înainte”, conductorului îi este permis să-l însoţească 2 paşi pe câine. La sfârşitul exerciţiului câinele este legat în lesă.

c) Punctare: Greşeli la „poziţia de bază”, săritul întârziat, greşeli la poziţionarea în faţa conductorului şi la încheierea exerciţiului, ajutor din partea conductorului, sunt depunctate corespunzător. În cazul în care câinele atinge în salt obstacolul, se vor scădea pt. fiecare salt, până la câte un punct şi în cazul în care se sprijină pe gard, până la 2 puncte pt. fiecare salt.

6. Părăsirea câinelui cu factori de distragere a atenţiei 15 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „culcat”, „şezi”.

b) Derulare: La începutul secţiunii „B” a unui alt câine, conductorul se deplasează împreună cu câinele în spaţiul indicat de către arbitru şi dezleagă câinele în poziţia de bază. După aceea, prin comanda sonoră „culcat”, conductorul ordona câinelui să se culce, fără să lase lesa sau orice alt obiect lângă câine. Conductorul se depărtează de câine, fără să-l privească. Conductorul se opreşte după cca. 20 de paşi şi rămâne în poziţie normala, în raza vizuala a câinelui, cu spatele la acesta. Câinele trebuie să stea liniştit, fără vreo influenţă din partea conductorului, cât timp celalalt câine parcurge exerciţiile 1-3. La indicaţia arbitrului, conductorul se întoarce la câine şi se poziţionează în parte sa dreapta. La semnalul arbitrului, conductorul îi dă câinelui comanda sonoră „şezi”. Câinele trebuie să ia rapid şi drept poziţia de bază. Exerciţiul se încheie, câinele este legat în lesă.

c) Punctare: Comportamentul neliniştit al conductorului, ca şi orice alt ajutor ascuns, comportamentul neliniştit al câinelui, respectiv ridicarea din poziţia „culcat” fără comandă în timpul revenirii conductorului reprezintă greşeli şi se depunctează corespunzător. În cazul în care câinele se ridica în poziţia „şezi” sau „în picioare” dar nu părăseşte locul unde a fost lăsat, atunci urmează o notare parţială. În cazul în care, câinele se depărtează cu mai mult de 3 m de locul stabilit, înainte de terminarea exerciţiului nr. 3 de către câinele ce lucrează pe teren, atunci acest exerciţiu se va puncta cu 0 puncte.

IPO - V Secţiunea „C”

Exerciţiul 1: Găsirea infractorului şi semnalizarea 15 pct.
Exerciţiul 2: Oprirea intenţiei de evadare a infractorului 30 pct.
Exerciţiul 3: Atacul asupra conductorului şi a câinelui 50 pct.
Exerciţiul 4: Escortarea infractorului către arbitru 5 pct.
TOTAL: 100 pct.

Condiţii generale:
În cazul în care nu este menţionat în mod explicit în alt fel, sunt valabile cerinţele generale din cadrul „Generalităţilor” ale examenului IPO - 2003.
În cadrul acestui exerciţiu nu se acorda calificativ pt. testul de caracter (TSB). Ajutorul (infractorul) foloseşte pt. intimidarea câinelui un baston moale (Soft) dar fără să lovească câinele.

Comanda sonoră pt. „lăsat la comandă” este permisă în cadrul exerciţiilor de pază şi apărare doar o singură dată. Depunctările pt. „lăsat la comandă” sunt ilustrate în tabelul următor.

Lăsat la comandă cu întârziere Prima comandă suplimentară cu întrerupere imediată Prima comandă suplimentară cu întrerupere întârziată A 2-a comandă suplimentară cu întrerupere imediată A 2-a comandă suplimentară cu întrerupere întârziată Câinele nu dă drumul infractorului nici după 2 comenzi suplimentare, respectiv alte intervenţii
0,5 – 3,0 3,0 3,5 – 6,0 6,0 6,5 – 9,0 descalificare

1. Găsirea infractorului prin scotocire şi semnalizarea 15 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „scotocire”.

b) Derulare: Infractorul se afla intr-o ascunzătoare la cca. 20 de paşi distanţă faţă de conductor şi nu este vizibil pt. câine. La semnalul arbitrului, conductorul dă drumul câinelui din lesă şi îl trimite prin comanda sonoră pt.„scotoceşte” şi/sau prin indicarea direcţiei de scotocire către ascunzătoare. Câinele trebuie să-l găsească şi să-l păzească activ, cu atenţie, pe infractor şi trebuie să-l latre convingător. Câinele nu are voie să sară pe infractor sau să-l muşte. La semnalul arbitrului, conductorul merge imediat la câine şi îl prinde de zgardă.

c) Punctare: Deficiente la scotocire, găsire şi semnalizare prin lătrat sunt penalizate corespunzător. În cazul în care infractorul este deranjat de câine, de exemplu prin împingere, sărit pe el, etc., se vor scădea până la 3 puncte. În cazul în care infractorul este muscat de câine se vor scădea până la 12 puncte. În cazul în care câinele nu rămâne lângă infractor şi nu îl păzeşte, atunci urmează o punctare parţială cu un calificativul „defectuos”. În cazul în care câinele nu arată nici o reacţie faţă de infractor, atunci se întrerupe secţiunea „C”.

2. Oprirea intenţiei de evadare a infractorului 30 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „lăsat la comandă”.

b) Derulare: În timpul în care, conductorul îşi tine câinele de zgardă, infractorul iese din ascunzătoare şi încearcă să evadeze. La semnalul arbitrului, conductorul eliberează câinele. Câinele trebuie, ca fără comandă, să oprească printr-o muşcătură energică, puternică şi fermă tentativa de evadare a infractorului. Câinele trebuie să muşte numai de manşonul de protecţie. La semnalul arbitrului, infractorul opreşte lupta şi stă liniştit. În momentul în care infractorul a încetat lupta şi stă nemişcat, câinele trebuie să îi dea drumul imediat. Conductorul are voie, ca după un timp, să rostească din proprie iniţiativă, o comandă sonoră pt. „lăsat la comandă”. În cazul în care, la prima comandă, câinele nu dă drumul infractorului, la indicaţia arbitrului se mai dau până la încă 2 comenzi suplimentare pt. „lăsat la comandă”. În cazul în care, câinele nu dă drumul infractorului nici după cea de-a 3-a comandă ( prima permisă şi 2 suplimentare), atunci urmează descalificarea. În timpul rostirii comenzii sonore pt. „lăsat la comandă”, conductorul trebuie să stea liniştit şi nu are voie să acţioneze prin semne suplimentare asupra câinelui. După ce câinele a dat drumul infractorului trebuie să rămână lângă el şi să-l păzească atent. La semnalul arbitrului, conductorul merge imediat la câine şi îl tine de zgardă.

c) Punctare: Limitări ale execuţiei reprezintă criterii de depunctare corespunzătoare: reacţia rapidă, insistentă şi energică a câinelui, muşcătura puternică, plină şi sigură şi împiedicarea eficace a tentativei de evadare, până la „lăsatul la comanda”, paza atentă şi apropiată a infractorului. În cazul în care, câinele nu a reuşit să oprească prin muşcătura şi reţinere evadarea în cadrul distantei de cca. 20 de paşi, se va opri secţiunea „C”.

3. Atacul asupra conductorului şi a câinelui 50 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt.: „atac”, „lăsat la comandă”, „trecerea în poziţia de bază”, „mersul la pas”.

b) Derularea: Conductorul tine câinele de zgardă dar nu are voie să-l stimuleze. La semnalul arbitrului, infractorul se îndepărtează în pas normal de conductor şi câinele sau. După o distanţă de cca. 20 de paşi, infractorul se întoarce către conductor şi câine şi folosind sunete de ameninţare şi mişcări ameninţătoare îi ataca frontal. Conductorul îi dă câinelui comanda sonoră pt. „atac” şi îl eliberează. Câinele trebuie să oprească fără ezitare atacul infractorului printr-o muşcătură energică şi puternică. Câinele are voie să muşte doar de manşonul de protecţie. Conductorul nu are voie să-şi părăsească poziţia. La semnalul arbitrului, infractorul opreşte lupta. După încetarea luptei, câinele trebuie să dea drumul imediat manşonului. Conductorul are voie, ca după un timp adecvat, să rostească din proprie iniţiativă, o comandă sonoră pt. „lăsat la comandă”. În cazul în care, câinele nu dă drumul manşonului după prima comandă regulamentară din partea conductorului, atunci, la semnalul arbitrului, conductorul mai dă până la 2 comenzi suplimentare pt. „lăsatul la comanda”. În cazul în care, câinele nu dă drumul infractorului nici după cea de-a 3-a comandă ( prima permisă şi 2 suplimentare), atunci urmează descalificarea. În timpul rostirii comenzii sonore pt. „lăsat la comandă”, conductorul trebuie să stea liniştit şi nu are voie să acţioneze prin semne suplimentare asupra câinelui. După ce câinele a dat drumul infractorului trebuie să rămână lângă el şi să-l păzească atent. La semnalul arbitrului, conductorul merge imediat, cu un mers normal,direct la câine şi prin comanda pt. „trecere în poziţia de bază” îl trece pe acesta în poziţia de bază. Conductorul leagă câinele în lesă.

c) Punctare: Limitări ale execuţiei reprezintă criterii de depunctare corespunzătoare: Împiedicarea energică a atacului printr-o muşcătura puternică, plină şi sigură, până la comanda pt. „lăsat la comandă”, paza atentă, apropiată de infractor, a acestuia după aceea. În cazul în care, în timpul fazei de pază, câinele părăseşte infractorul sau dacă conductorul dă o comandă sonoră a.î. câinele să rămână lângă infractor, atunci exerciţiul va fi notat cu „defectuos”.

4. Escortarea infractorului către arbitru 5 pct.

a) Câte o comandă sonoră pt. „mersul la pas”.

b) Derulare: Urmează un transport „din lateral” al infractorului către arbitru. Distanţă este de cca. 10 paşi. Este permisă o comandă sonoră pt. „mersul la pas”. Câinele trebuie să meargă în partea dreaptă a infractorului, a.î. câinele să se afle între conductor şi infractor. Câinele trebuie să-l supravegheze atent pe infractor în timpul transportului. Câinele nu are voie să-l stânjenească, să-l muşte sau să sară pe infractor în timpul transportului. Grupul se opreşte în faţa arbitrului şi anunţă încheierea secţiunii „C”.

c) Punctare: Limitări ale execuţiei reprezintă criterii de depunctare corespunzătoare: Supravegherea atentă a infractorului, corectitudinea mersului la pas – în lesă.

Traducerea şi adaptarea:
Bogdan Nitescu

 

Clubul National de Ciobănesc German, urmărind cultivarea si dezvoltarea manifestărilor publice specializate a elaborat prezentul Regulament Expozitional.

Cap. I.Definiţii si competente.

Art.1. Expoziţiile pot fi:

- locale
- zonale
- speciale pentru rasa ciobănesc german.
- organizate în colaborare cu ACh R,
- naţionale

Art.2. Expoziţiile locale sunt organizate de CL, mandatate în acest sens de către CNCG, dar numai la propunerea CZ de care apartin, preluând întreaga responsabilitate.
Data cxpozitională se discută la nivelul CZ si se înaintează la CNCG spre aprobare.
Desemnarea arbitrilor cade în competenta CZ care va da curs pe cât posibil solicitărilor locale. CL împreună cu CZ suni direct răspunzătoare pentru desfăşurarea expoziţiei, în acest sens ele trebuie sa asigure minim doua ringuri pentru arbitrarea câinilor pe cele două sexe, organizarea paradei canine comune pe clase si decernarea ulterioara a premiilor.

Art.3. Expoziţiile zonale. CZ sunt obligate în fiecare an să organizeze o expoziţie de zonaă. Ele pot mandata, cu acordul prealabil al acestuia, un CL sa organizeze expoziţia, dar ca va avea amploarea si caracteristicile unei expoziţii zonale. Data expozitională va fi stabilită de CZ si aprobată în calendar de către CNCG

Art4. Expoziţiile speciale pentru ciobănesc german, sunt secţiuni ale unor expoziţii multirasă organizate de A.Ch.R ele respectând atât prevederile AClrR. cAt si prevederile CNCG. La aceste expoziţii, arbitrii care oficiază în ringurile de ciobănesc german, trebuie sa fie recunoscuţi atât de A.Ch.R. cât si de CNCG. Organizarea pentru acest gen de expoziţii se discută în prealabil si cade în competenta celui hotărâi de comun acord.

Art.5. Expoziţiile naţionale sunt organizate anual de catre CNCG care poate mandata., cu acordul acestuia, un CZ. cu organizarea totală sau parţiala. Termenul expozitional se hotărăşte de catre CNCG. Desemnarea arbitrilor se face de către CNCG.
Toate datele cxpozitionale, locurile si arbitri, se înaintează la CNCG până la 30 septembrie ac. pentru anul viitor, aşa încât ele să poată fi discutate, aprobate si publicate în numărul 12 al revistei.

Cap. II. Organizarea expoziţiilor

Art.6. Catalogul expozitional este obligatoriu indiferent de tipul si amploarea expoziţiei în catalog sunt trecuţi toti câinii, pentru care s-a solicitat înscriere si urmează a se prezenta la expoziţie, cu:
- nume.
- număr act de origine.
- număr tatuaj.
- data naşterii.
- părinţii,
- numele si domiciliul crescătorului,
- numele si domiciliul proprietarului

Art. 7. Înscrierile în catalog nu se fac decât pentru:
- câinii care poseda acte eliberate de către CNCG, sau de către o alta organizaţie recunoscută WUSV.
- câini ce au depăşit vârsta de 9 luni,
- câini perfect sănătoşi, atestaţi în acest sens.
- câini ce nu au interdicţie la reproducţie.
- câini ce nu sunt proprietatea unor persoane ce au interdicţie de participare la expoziţii.

Art.8. Împărtirea pe clase
- clasa pui 9-12 luni.
- clasa juniori 12-18 luni.
- clasa tineret 18-24 luni,
- clasa munca peste 24 luni-6 ani.
- clasa veterani peste 6 ani.
- clasa grupă de selecţie.
Pentru stimularea creşterii, se pot înscrie si arbitra, fără valoare ulterioara, câini în clasa pui. Aceste înscrieri se pot face numai în expoziţiile locale sau zonale.
Pentru înscrierea în clasa muncă, trebuie prezentată dovada absolvirii examenului de muncă SCH l sau echivalent.

Grupa de selecţie este compusa din 3 până la 6 exemplare ale aceleaşi crescătorii, care au fost prezentate la minim o expoziţie si au primit minim calificativul BINE. Criteriile de apreciere ale unei grupe de selecţie vizează uniformitatea calităţii exemplarelor din părinţi diferiţi. Pentru câinii ce au trecut de sase ani este posibila participarea la clasa veterani unde nu se face nici o apreciere, dar se face o ierarhizare a exemplarelor prezente in ring.

Art.9 Aprecieri
Funcţie de valoarea câinilor din clasa pui se pot acorda:
- foarte promiţător
pentru exemplarele ce corespund în totalitate standardului sau au abateri anatomice minune.
- promiţător
pentru exemplarele ce corespund standardului dar in evoluţie prezintă abateri uşor observabile
- mai puţin promiţător
pentru exemplarele ce prezintă abateri grave de la standard si prezintă si lipsuri mari în vederea procesului de lucru.
Aprecierile nu sunt evaluări
.
Art.10. Evaluări
La expoziţii pot fi acordate următoarele calificative, ce au calitatea de evaluări:
- EXCELENT câinilor din clasa muncă ce corespund standardului rasei, răspund cu stricteţe unor criterii ce le relevă anumite calităţi; sunt siguri pe ei, nu reactionează la zgomotul pistolului, au "A" pe pedigree.
Premolari l dubli sunt admişi

- FOARTE BUN este calificativul maxim la clasele juniori si tineret. Câinii de la aceste clase care obţin acest calificativ corespund standardului în aceeaşi
proporţie ca cei care obţin excelent la clasa munca. Pot obţine acest calificativ si câinii care au abateri de +/- l cm. sau cu un premolar lipsa, sau cu un canin lipsa

- BUN este calificativul acordat exemplarelor ce corespund standardului în general, dar au abateri sesizabile. Lipsa a 2 premolari sau a unui premolar l si a unui canin, sau lipsa unui premolar 2 si a unui premolar 3, sau lipsa a 2 canini, sau lipsa unui premolar l si a unui premolar 2, sau lipsa a 2 prcmolan 2 sunt admise.

- SATISFĂCĂTOR este calificativul ce se
acorda exemplarelor care în ziua expoziţiei se dovedesc sensibile la focul de arma. sau au abateri ce nu permit un calificativ superior.

- NESATISFĂCĂTOR se acorda exemplarelor ce se sperie la focul de arma si au si abateri grave de la standard.

- EXCELENT RECOMANDAT se acorda numai în cadrul expoziţiei naţionale si trebuie să respecte urmatoarele condiţii:

1. se acordă numai în clasa muncă.
2. se acorda numai câinilor ce posedă certificat de selecţie clasa l. cu dentitie completă si certificat de munca minim cu SchH2.
3. câinii care candidează pentru al doilea an la acest calificativ, trebuie să aibă SchH3.
Evaluarea poate atrage după sine imposibilitatea obţinerii dreptului de reproducere. Cauzele exterioare ce duc la deteriorarea aspectului animalelor (pierderea unor dinţi) rămân fără consecinţe asupra evaluării exemplarului.
Premisa pentru aceasta este existenta dovezii radiologice. înregistrarea dovezii se poate face numai în una din următoarele situaţii:

- Dovada unei dentitii complete, sănătoase si puternice si a unei muşcaturi foarfecă, fără abateri ale punţii caninilor, atestata printr-un arbitraj la o expoziţie, atunci când exemplarul avea minim 12 luni.
- Prezentarea unui certificat de selecţie provizorie în care s-a înregistrat starea dentitiei si a musculaturii.
- Prezentarea unei radiografii însoţita de atestarea unui medic veterinar, stomatolog canin, recunoscut de CNCG.

Cap.III. Alte reglementari
1. Pentru exemplarele înscrise dar neprezentate la expoziţie, se va plăti taxa întreagă.
2. Exemplarele care sunt prezentate pentru evaluare si sunt retrase în. timpul acesteia, fără acordul oficial al arbitrului, primesc calificativul nesatisfăcător si interdicţia de participare la competiţii, pe o perioadă de 6 luni
Calificativul nesatisfăcător, atrage după sine si retragerea dreptului de reproducere.
3. Decizia din expoziţie este definitivă. Ea nu poate fi supusă contestaţiei.
4 Expozantul este obligat la veridicitatea declaraţiilor. încercarea de fraudă se sancţionează drastic mergând până la pierderea parteneriatulut
5. Expozantul este obligat sa aibe în permanentă un comportament sportiv. Abaterile duc la descalificarea câinelui său.
6 Încercarea de frauda sau de intervenţie asupra aspectului exterior al câinelui, se soldează cu sancţiuni de interzicere a dreptului de participare la expoziţii pe o perioadă de minim 6 luni si interzicerea unor drepturi.
Membrii care cunosc semenea situaţii si nu le dezvăluie, sunt supuşi aceloraşi sancţiuni.
8. Nu este permisa prezentarea în expoziţie a câinilor ce aparţin sub o forma sau alta arbitrului, sau se află în îngrijirea rudelor acestuia.
9. Prezentarea în ring a câinelui se face fără un ajutor substanţial, in starea lui naturală.
10 Nu este permisa pentru chemarea câinilor în ring. folosirea mijloacelor acustice gen static de amplificare încălcarea acestor prevederi se soldează cu sancţiuni pentru organizatori.
11. Prezentarea câinelui se face în lesă si zgarda de prezentare. Este interzisă folosirea de către conducător a zgărzilor de forţa, a mânecilor protectoare, pistoalelor, cravaselor etc. Folosirea acestora duce inevitabil la descalificarea câinelui.
Toate expoziţiile au loc numai în perioada l martie - 30 noiembrie.