Caini Ciobanesc German

<Primul meu ciobănesc german, cu pedigriu, a fost Arko vom Haus Petzenstein, pe care l-am cumpărat în anul 1948. În 1950, am participat la câteva competiţii de herding cu acest câine. În aprilie 1951, am devenit membru al Clubului de Ciobănesc German (SV). În 12 septembrie 1951, canisa „vom Kirschental” a fost înregistrată în Cartea de origine a Verein Deutscher Schäfferhunde, cu numărul 70655. Nici măcar n-am realizat, în septembrie 2001, că se împliniseră 50 de ani de la acel eveniment.

Numele canisei îşi are originea într-o caracteristică a zonei în care locuiesc. Oraşul Stettbach este aşezat într-o vale mică, plină de cireşi. Clubul sportiv al oraşului se numeşte „Kirschentaler Sportsfreunde” şi chiar strada principală a oraşului poartă numele „Kirschental”.

În anul 1955, am înregistrat primul cuib, din Dori aus der Wanderschäferei, femela care a constituit primul pilon al liniei pe care am fondat-o. Masculul cu care am împerecheat-o pe Dori, pentru acest prim cuib, a fost Zambo Schäferblut. Din acest cuib, am păstrat-o pe Alma vom Kirschental, care a dovedit remarcabile aptitudini pentru păstorit. Am participat cu ea la câteva competiţii de Herding, la care s-a bucurat de succes. Ulterior, am vândut-o pe Alma lui Charles Kaman, din Connecticut. Alma a stat la baza programului de selecţie iniţiat de Charles Kaman, actualmente proprietarul faimoasei şcoli de dresaj pentru câini de însoţire a nevăzătorilor „Fidelco”.

Din cuibul cu litera „C”, i-am dăruit-o prietenului meu, Siegfried Jäger, pe Centi vom Kirschental. Mai târziu, am luat o fiică de-a Centei, pe Bora Altenbachtal, rezultată din împerecherea cu Valet vom BuseckerSchloß,. Din Bora Altenbachtal şi Barry Riedgold, au rezultat Senta vom Kirschental (VA2 în 1967) şi Perle vom Kirschental (VA3 în acelaşi an).

Au fost primii mei câini care au obţinut calificativul VA. Mai târziu, am vândut-o pe Bora lui Joseph Roth din Nüdlingen. Fiica ei, Poldi Eiringsburg, a produs un alt câine titrat cu VA, pe Wacker Eiringsburg (VA în 1973 şi 1975). Am cumpărat-o apoi pe Ilse Altenbachtal, fiica lui Centi vom Kirschental şi a lui Mutz Pelztierfarm. Din împerecherea lui Ilse cu Hero vom Lauerhof, a rezultat Xanta vom Kirschental (VA5 în 1974).

Un alt pilon în construirea propriei linii a fost Blanka Mummelsee, pe care am cumpărat-o de la un coleg de breaslă, Alfons Spitzmüller. Blanca provenea dintr-o linie pură HGH (Herding Gebrauchshund). Fiica ei Vefa vom Kirschental şi apoi fiica acesteia Fenga vom Kirschental, au dat naştere unei lungi serii de remarcabili câini de lucru. Cea mai cunoscută dintre aceştia este, probabil, Uwe vom Kirschental.

Din împerecherea lui Dolf vom Altenbachtal cu Blanka, a rezultat Zita vom Kirschental. Zita a fost împerecheată cu Eros vom BuseckerSchloß şi am obţinut-o pe Isa vom Kirschental. Isa şi Asslan vom Klämmle au fost părinţii cuibului cu litera „N”, un cuib extrem de reuşit: Nanni (VA1 1976 şi 1977), Negus, Narro, Natze şi Nimi. Din împerecherea lui Lasso di Val Sole cu Nimi, a rezultat Xitta vom Kirschental (VA3 în 1981). Xitta a fost un adevărat câine de turmă, când am prezentat-o pentru prima dată la HZS, unde a obţinut calificativul V4, la clasa muncă. Arbitrul Hermman Martin a spus: „I-aş fi dat calificativul VA, dacă ar fi avut şi un titlu la Schutzhund, nu doar HGH-ul.” Ca urmare, Edzard Muller a pregătit-o pe Xitta, astfel încât a trecut examenele SchH3, Ipo3 şi FH. Anul următor, Xitta a primit calificativul VA3. Între atâtea competiţii şi show-uri, nu am avut timp să mă ocup de reproducţia Xittei, atât de mult cât mi-aş fi dorit. Chiar şi aşa, ea a dat naştere unor urmaşi remarcabili, în fiecare dintre cuiburile pe care le-a avut.

Din primul ei cuib, cu Argus von Aducht, a rezultat Ux vom Kirschental – HGH Sieger. Cea mai performantă împerechere a fost cu Uran vom Wildsteiger Land, din care a rezultat World Sieger-ul Eiko vom Kirschental (VA 1986 ÷1989).
Monta aceasta a fost repetată şi a produs un alt cuib de succes, format din 5 masculi (Vagus, Valand, Vassal, Vido şi Vopo) şi din 3 femele (Valli, Vilma şi Viva). Toţi câinii din cuib au fost folosiţi cu mult succes la reproducţie (unii în S.U.A., Elveţia şi Australia). A treia repetare a montei a produs doar trei femele, dintre care Killa vom Kirschental este mama actualei noastre reproducătoare Suse vom Kirschental. Din împerecherea ei cu Quai von der Boxhochburg a rezultat Ziewa vom Kirschental, care a fost împerecheată cu Uran vom Wildsteiger Land, montă din care am păstrat-o pe Urle vom Kirschental. Din monta dintre Urle şi Fedor von Arminius, a rezultat Ansa vom Kirschental, o excelentă reproducătoare. Din împerecherea ei cu Ziggo von der Wienerau, a rezultat Wachtel vom Kirschental, mama lui Zilko vom Kirschental, plasat pe poziţia V83 la HZS din 1999.

Până la această dată am produs 6 exemplare care au obţinut calificativul VA:

• Senta şi Perle vom Kirschental – 1967;
• Xanto vom Kirschental – 1975;
• Nanni vom Kirschental – 1976;
• Xitta vom Kirschental - 1981;
• Eiko vom Kirschental - 1986÷1989. În 1988 a obţinut VA1.

În fiecare an, Verein Deutscher Schäfferhunde organizează, pe lângă BSZS, o competiţie pentru ciobăneştii specializaţi în păstorit, denumită Bundesleistunghüten. Aici se evaluează performanţa în lucrul la turmă. Învingătorul acestei competiţii primeşte „Goldene Scauffel (Lopăţica de aur). Am câştigat acest trofeu cu următorii câini:

1. Dori aus der Wanderschäferei – 1956
2. Gero vom Kirschental – 1962
3. Cita vom Kirschental – 1968
4. Ursa vom Kirschental – 1978
5. Hanny vom Kirschental – 1983
6. Winnie vom Kirschental – 1986
7. Annie vom Kirschental – 1990
8. Xiewa vom Kirschental – 1994

Am câştigat de două ori trofeul cel mare la competiţia organizată de Schafzuchtverband:
• Fenga vom Kirschental – 1975
• Ursa vom Kirschental – 1977

Aceşti câini au fost cu toţii produsul muncii mele de selecţie. Câinii mei de lucru au fost şi cei pe care i-am folosit la selecţie. M-am străduit să urmăresc prin selecţie aptitudinile de lucru şi conformitatea cu standardul rasei. Acesta a fost ţelul meu şi aşa va rămâne în continuare.

O PROFESIUNE DE CREDINŢĂ

De-a lungul anilor în care m-am ocupat de selecţia ciobănescului german, nu am pierdut din vedere niciodată ţinta pe care mi-am fixat-o: „Concentrează-te pe abilităţile de lucru, căci acestea servesc rasa”. Desigur, alţii pot spune: „Concentrează-te asupra rasei şi vei conserva abilităţile de lucru”. Oricum, un foarte important criteriu în munca mea de selecţie a fost capacitatea de lucru a câinelui.
Cu foarte mici excepţii, toţi câinii mei au fost pregătiţi pentru lucru şi au participat la competiţiile de herding. Ca şi păstor profesionist, eu nu am avut timp să-mi scot câinii la plimbare. Dar ei şi-au avut porţia zilnică de exerciţiu alături de turma de oi. Un ciobănesc german cu defecte anatomice (supra-angulat, aplomburi incorecte, labe scurte sau prea lungi) nu este capabil să lucreze o zi întreagă la păşune. Câinele de turmă trebuie să fie extrem de sănătos. Să lucreze de dimineaţa devreme până seara târziu, nu este un lucru pe care-l poate face un câine sensibil. Evident, articulaţiile sănătoase (coxo-femurală şi a cotului) sunt indispensabile. Cred că rezultatele pe care le-am avut au confirmat justeţea căii pe care am urmat-o.>

Articol preluat de pe site-ul www.kirschental.de cu acordul d-nei Marion Füller.

Tradus şi adaptat de Marius Pavel.