Caini Ciobanesc German

Primul nivel de cunoastere

Din evaluarile HD-ZW ale parintilor putem face doar niste presupuneri despre contributia genetica care ar trebui sa existe la pui. Teoretic, fiecare parinte isi aduca aportul in proportie egala la zestrea genetica a puilor. Ceea ce face ca in cazul puilor sa se poata acorda o valoare de reproducere ca fiind media aritmetica a valorilor parintilor.
Din momentul in un « cainele X » paraseste Germania, indifferent cat de buna este starea de sanatate a soldurilor sale, sau, indiferent cat de mult pui nascuti in afara Germaniei va avea (are), indiferent de starea de sanatate a acestora (puilor), valoarea de reproducere a displaziei « cainelui X » va ramane neschimbata, daca nici unul din puii sai nu se intoarce in Germania ptr verificarea HD. Daca unii (mai multi sau mai putini) din puii sai se intorc pentru acest control in Germania, HD-ZW-ul « cainelui X » va evolua, in functie de rezultatele puilor.

Al doilea nivel de cunoastere

Studiierea HD-ZW-ului inainte realizarii unei monte na adduce in situatia de a putea evalua viitorul cuib chiar inainte de a se naste, utilizand si informatile HD-ZW ale puilor din cuiburile anterioare ale parintilor. Acest studiu, al HD-ZW-ului rudelor de diverse grade sis exe, pot evidentia sensibil evaluarea de valorii de reproducere ale parintilor in sens pozitiv sau negativ. Revin si deci subliniez, acest studiu ne arata ca putem avea o imagine de perspectiva asupra HD-ZW-ului puilor dintr-o monta, fara a avea o evaluare fizica prealabila a cateilor.

Al treilea nivel de cunoastere

Am pornit evaluarea puilor dintr-o monta, avand doar valorile HD-ZW ale parintilor. Aceste valori de start, pe masura ce acesti parinti au avut din ce in ce mai multi pui, s-au modificat, reflectand deci mult mai curat “puterea” de transmisie genetica, pozitiva sau negative.
La fel, am stabilit de la inceput, ca puii primesc de la conceptie, in parti egale, mostenirea genetica a parintilor : 50% mama + 50% tata. Aici intervine hazardul, norocul, sau cum vreti altfel denumit, caci intre fratii unui cuib unii primesc mai mult si altii mai putin din genele asa zis favorabile, si invers. Astfel se stie clar ca se obtin si cuiburi cu exemplare complet diferite la nivel fenotipic si genetic.
Acestea fiind spuse, distributie genetica « norocoas » sau « ghinionista » poate fi identificata doar prin radiografierea fiecarui individ, si capata o importanta majora pentru rasa in intregul ei, prin identificarea si excluderea de la reproductie a exemplarelor cu risc ridicat de trensmitere pe cale genitca a displaziei.
In obtinerea unui rezultat pozitiv la examenul radiologic intervin deci « contributia genetica ovul & spermatozoid », imfluenta factorilor de mediu-crestere , pozitionarea perfecta la examinare, acuratetea tehnica a aparturii de radiografiere, si nu in ultimul rand, subiectivismul « cititorului in radiografie ».

Al patrulea nivel de cunoastere

Daca pentru un exemplar care ne intereseaza (numit « probator »), toate legaturile sale de rudenie ar fi evaluate astfel si in mod special daca aceste evaluari ar fi facute si chiar impuse intrun interval de timp strins pentru exemplarul care ne intereseaza, atunci informatiile aduse s-ar adauga la ZW-urilor parintilor lor si implicit si la ZW –ul « probatorului » nostru. Astfel, valoarea de reproductie poate schimba si ZW-ul unor exemplare din trecut, chiar daca examplarul respectiv nu a fost utilizat niciodata in reproductie.

Al cincilea nivel de cunoastere

Daca animalul intra intr-un program de reproducere, continuitatea sa genetica devine efectiva in urmasii sai, combinata cu cea a diferitilor parteneri de reproductie. Cu fiecare cuib analizat, cunostintele despre HD-ZW-ul sau cresc in importanta, fata de propriul sau HD-ZW initial. Valoarile estimate variaza in jurul mediei rasei. Fiecare pui este un nou punct de plecare intr-un ciclul de informare, practic crescatorul inchide un ciclu si deschide un alt ciclu de informare (cunoastere) cu fiecare cuib produs.

Cunostinte ulterioare

Asadar, analizand un descendent, el ne da informatii si despre tatal si mama sa. Tatal va transmite spre descendentii acele informatii care sunt clar ne-afectate de catre mama, si tot asa, mama le va da transmite doar acele informatii care nu sunt date de tata.
De exemplu : Importam un mascul (A) si o femela (B), fara a cunoste nimic despre vreo ruda de-a vreo unuia. Un cuib din acestea prezinta rezultatae HD rele. Dat fiind ca nu este posibil sa « arunci vina » doar unuia dintre genitori, amandoi primesc in mode egal o valoare de reproductie slaba, de exemplu HD-ZW 110. Femela da nastere unui al doilea cuib, cu un mascul utilzat frecvent (C) , posesor al unui HD-ZW 89. Acest mascul are deja 80 de urmasi, 30 dintre ei radiografiati, cu snatate prdominant buna a soldurilor. Constatam ca si la acest cuib starea de sanatate HD este medie spre rea. Transmisia mai multor gene « negative » de catre femela (B) devine evidenta prin acest al doilea cuib, pentru ca, cu un binecunoscut bun reproducator (dpdv HD) ea a avut din nou rezultate nedorite. Atfel, indexul HD-ZW al femelei va creste spectaculos, si din nou, aceaste informatii ne ajuta sa il « exoneram » de vina pe masculul (A), chiar daca el nu mai are si alti urmasi, ulteriori montei cu femela (B).

Responsabilitate (autoritate)

Evaluarea valorii de reproducere (Zuchtwertschatzung) nu are pretentia ca «documenteaza adevarul» despre genetica. Dar indexul ZW ar trebui sa ne indice prezenta unora dintre genele «bune» sau «rele», iar crescatorul are nevoie urgenta de aceste « semne ». El trebuie sa aiba la baza canisei sale o «fundatie genetica» provenind de la cele mai bune familii, si sa ia in considerare toate informatiile depre problemele care pot aparea, fie HD-ul, marimea, caracterul sau pofta de munca,etc. Cand cluburile de crestere ofera informatii despre estimarea valorii de reproducere, sau macar cateva trasaturi asupra caruia avut atentie la inceput, crescatorul sa va dezvolta mai rapid in directia dorita.
Din 1989, estimarea valorii de reproductie a fost utilizata si de alte cluburi, cu programme de reproducere dezvoltate ulterior.