Caini Ciobanesc German

S-a observat in mecanica moştenirii genetice ca putem determina o Evaluare CORECTA a Valorii de Reproducere doar cu mare dificultate. Judecata, percepţia personala a detinatorului asupra câinelui sau nu reprezintă reflexia genetica a animalului in proporţie integrală , de 100%, ceea ce este inca un argument care justifica utilizarea numerelor ZW.

Numărul ZW NU este valoare matematica exacta, care sa garanteze constituţia genetica , pentru ca :
1. Genele “lucrează” in sine DOAR in cazuri individuale, punctuale, ele ne-constituind un ansamblu active, împreuna cu celelalte gene, in cadrul restului populaţiei (de exemplu, cazul genelor recesive ascunse, care operează in unele cazuri si in altele nu);
2. Mediul de viată influenţează, fără dubiu „exprimarea” genelor in „construcţia” unui animal

Ambele argumente de mai sus, pentru care ZW este DOAR o estimare, ne oferă o imagine falsa. Siguranţa, temeinicia cu care putem recunoaşte adevărata valoare de reproducţie din aparente (fenotipic) este deocamdată, estimata la 20 % in cazul HD si circa 50 % in cazul înălţimii la greabăn, etc., si putem „defini” aceasta evaluare „procentaj ereditar” de transmisie sau ereditate.

De notat ca astfel de “reprezentări ale eredităţii” nu prea sunt argumentate urmare unor studii ştiinţifice, profesionale. De exemplu, in SUA, OFA a acordat o valoare de 0,25 pentru transmiterea ereditara a displaziei de sold, dar nu a argumentat niciodată pe baza căror studii sau experienţe a ajuns la aceasta valoare. Intre timp, organizaţii ca Universitatea Pennsylvania si The Seeying Eye Inc. Au concluzionat pe baza unor argumente de o soliditate rezonabila ca tehnica de diagnosticare „PennHIP” oferă o expresie a transmisibilităţii ereditare a displaziei de 0,4, ceea ce înseamnă ca aceasta metoda este de o relevanta superioara imaginii obţinute prin radiografia cubitus dorsal cu picioarele posterioare in extensie, metoda utilizata de SV, OFA, GDC, etc.

Aprecierea transmisiei ereditare variază deci in funcţie de rasa, metoda de diagnosticare si chiar accidental (Ex.: o luxaţie , sau alt accident de origine mecanica, care nu are nici o legătura cu moştenirea genetica).
Fiecare animal isi primeşte genele de la părinţii săi, cate jumătate de la fiecare, dar, ALEATORIU! Informaţia despre fraţi, surori, urmaşi este bazata astfel pe un cocktail prelevat aleatoriu din „zestrea” părinţilor. Statistica ne oferă in primul rând posibilitatea obţinerii unei imagini aproximative, dintr-un „stoc” abundent de informaţii si/sau observaţii Metaforic vorbind, o lingura gustata dintr-o ceaşca de supa ne oferă o imagine destul de neclara a compoziţiei, cate ingrediente sunt suficiente si ce ar mai fi de adăugat in reţeta….cu cat adăugam mai multe ingrediente, cu atât supa va fi mai bogata”….

Practic, informaţiile si cunoştinţele noastre despre „capacitatea” genetica de transmisie ereditara a unui animal de reproducţie se imbogaţeste cu fiecare cuib pe care masculul / femela le produce.

Nivelul actual de cunoaştere

Valoarea de reproducţie ajuta in luarea unei decizii in mai multe privinţe: indiferent ca utilizam un mascul reproducător pentru o anume femela, ca facem o trecere in revista a reproducţiei, ca punem in vânzare un căţel care ar trebui sa devina un element de reproducţie, chiar si înainte de naştere, fiindcă se pune întrebarea: cate din cuiburile consecutive sunt „auto programate” pentru viata de către propria zestre genetica. Toate informaţiile disponibile trebuie utilizate ca sa ne aducă cunoştinţele necesare ca sa estimam valoarea de reproducţie = cea mai probabila „producţie genetica (combinaţie de gene)” determinata de cunoştinţele/informaţiile curente.

Pe măsura acumulării a din ce in ca mai multe informaţii pe măsura scurgerii timpului, unele limitări ala evaluării valorii de reproducţie (ZW) se vor modifica si ele. Au existat si comentarii de genul : ” nu e clar cum a ajuns SV-ul sa determine valorile HD ZW….pina nu vom şti asta, aceste evaluări nu vor fi la fel de valoroase pe cat ar trebui, in ciuda tuturor regulamentelor si statutelor SV.”

Cu siguranţa, organizaţia SV trebuie sa facă mai mult pentru înţelegerea sistemului si a limitărilor sale, dar chiar si aşa, implementarea programului ZW este un mare pas înainte; pentru a reuşi, este foarte necesar ajutorul crescătorilor in sprijinul unor astfel de programe. Acest ajutor este descris de Dr. BEUING in sase etape, de fapt, 6 nivele de informare.

Traducere si interpretare: crb