Caini Ciobanesc German

Drumul spre succes înseamnă, pentru crescătorul de ciobănesc german, o muncă asiduă, pe termen lung, îndreptată spre o selecţie de calitate. Pentru aceasta este nevoie de perseverenţă, seriozitate, de o cunoaştere aprofundată a standardului rasei, de un ochi critic şi de o serie de cunoştinţe de genetică. Nu în ultimul rând, este nevoie de pasiune şi de asumarea unei responsabilităţi faţă de rasă. E adevărat, se întâmplă, uneori, ca succesul să apară fără prea mare efort, dar, în cele mai multe cazuri, apariţia sa este meteorică. Este, probabil, lucrul de care ar trebui să se teamă cel mai mult un adevărat crescător.

Istoria canisei „von Arlett” este cea a unei activităţi dedicate ciobănescului german, timp de peste trei decenii. Margit van Dorssen, fondatoarea canisei, a văzut în ciobănescul german un câine de lucru şi, în acelaşi timp, un câine de show. Mulţi dintre produşii canisei „von Arlett” au obţinut rezultate notabile în ambele tipuri de competiţie.

ÎN TOATE ESTE UN ÎNCEPUT !

În anul 1972, Margit van Dorssen, dresa pentru examenele de lucru femela de ciobănesc german Elke von der Rosenmatt, născută într-o canisă din Elveţia. Elke era fiica faimosului Canto von der Wienerau. În Germania, Elke a obţinut de 20 de ori calificativul V1 (Excelent 1), iar la Siegerschau a ajuns până la poziţia V5. S-a dovedit a fi şi o excelentă reproducătoare.
Drept răsplată pentru munca de dresaj depusă, Margit a primit două femele provenite din două cuiburi diferite ale Elkei von der Rosenmatt. Aceste femele au constituit piatra de temelie a viitoarei canise şi un imbold pentru Margit de a porni pe drumul dificil al crescătorului de ciobănesc german. Una dintre femelele primite a fost Carlie von der Wienerau, o femelă de culoare negru-roşcat, al cărei tată era Kai vom Silberbrand. Cealaltă, se numea Era von der Wienerau, era de culoare gri şi-l avea ca tată pe Quant von der Wienerau. Amândouă femelele s-au dovedit a fi bune reproducătoare. În special Carlie a avut o serie de descendenţi valoroşi. Între titlurile obţinute de aceştia pot fi menţionate: un vice-campion la clasa juniori, două femele cotate cu VA (Excelent selecţionat) şi o altă femelă care a obţinut calificativul V1.

Primele cuiburi au fost înregistrate cu afixul „von der Wienerau”, pentru că Margit van Dorssen nu avea propria sa canisă înregistrată. Iată ce povesteşte ea, cu privire la provenienţa denumirii canisei sale: „ În timp ce mă aflam în vacanţă, în Elveţia, i-am sunat pe proprietarii Elkei von der Rosenmatt şi i-am întrebat dacă pot să-i vizitez, pentru a o vedea pe mama Elkei. Ajungând acolo, m-au invitat în curte, în timp ce proprietara o striga pe mama Elkei: ‚Arlett, Arlett, vino aici!’. Aşa am găsit viitorul nume al canisei mele.”

Primul cuib a fost înregistrat pe noua canisă în octombrie 1972 şi a rezultat din împerecherea lui Irk von der Wienerau cu femela Era von der Wienerau. Doar trei pui au existat în acest cuib, dar toţi trei s-au bucurat de succes. As von Arlett a câştigat Sieger-ul din Brazilia şi a devenit un excelent reproducător. Argus von Arlett s-a plasat de multe ori în topul expoziţiilor din Germania. Agent von Arlett a fost singurul pui gri din acest cuib. El a devenit primul mascul gri din istoria SV (Schäferhunde Verein), care a prezentat la Siegerschau un grup de urmaşi. Acest grup era constituit din 17 exemplare, provenite din 11 cuiburi. Agent s-a remarcat şi prin calităţile sale de câine de lucru. Din păcate, nu a trăit decât 3 ani şi jumătate.

Primul cuib cu litera „U” s-a născut în canisa „von Arlett” în anul 1986. Din acest cuib au rezultat câteva femele, care au obţinut foarte bune performanţe atât în expoziţiile de frumuseţe, cât şi pe partea de reproducţie. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Ursa. Din împerecherea ei cu Yago vom Wildsteiger Land a rezultat Flick von Arlett, un mascul care a câştigat toate competiţiile la care s-a prezentat. Din păcate, cariera sa a fost brusc întreruptă de un accident, soldat cu fractura oaselor carpiene. A continuat să fie un apreciat reproducător, căutat de mulţi crescători germani şi străini. În 1996, Flick a reuşit să prezinte un grup de urmaşi extrem de bine cotaţi în competiţiile din Germania.
Al doilea cuib cu litera „U”, avea să-l aducă pe cel mai renumit produs al canisei, pe Ulk von Arlett, al cărui palmares este impresionant.

POVESTEA UNUI CAMPION: ULK VON ARLETT

Ulk von Arlett s-a născut în data de 28 ianuarie 1990, din părinţii: Dollie von Arlett şi Yago vom Wildsteiger Land. La vârsta de opt săptămâni a fost vândut unei familii prietene, care locuia în Italia. Ulterior, a fost readus familiei Van Dorssen, pentru a fi dresat şi a obţine o cotaţie cât mai bună în competiţiile din Germania. În 1991, a participat pentru prima dată la Siegerschau, unde a obţinut calificativul SG 25. După aceea, s-a reîntors în Italia, la proprietarii săi.

În 1992, a participat din nou la Sieger şi a ajuns pe poziţia V 7, ceea ce a constituit o mare surpriză şi bucurie pentru Margit van Dorssen. La câteva săptămâni după Sieger, Margit van Dorssen s-a dus în Italia pentru a negocia re-cumpărarea lui Ulk von Arlett. Proprietarii au fost de acord şi Ulk a revenit în proprietatea familiei Van Dorssen. Iată ce spune Margit van Dorssen despre această reîntoarcere:
„Le-am fost extrem de recunoscători proprietarilor pentru asta. Aşadar, l-am luat înapoi şi n-am regretat niciodată, nici măcar un minut, acest pas. Pe lângă faptul că a fost cel mai titrat câine al nostru, Ulk a fost întotdeauna o prezenţă încântătoare, cu un caracter superb şi extraordinare aptitudini de lucru.”

În 1994, Ulk von Arlett a reuşit să prezinte la Sieger un valoros grup de urmaşi, obţinând calificativul VA 2. În anul următor, a prezentat cel mai mare grup de urmaşi la Siegerschau şi a obţinut titlul suprem VA 1.
Mulţi dintre urmaşii lui Ulk von Arlett au obţinut rezultate remarcabile. Iată doar câteva exemple. Rikkor von Bad Boll, unul dintre fii lui Ulk, a câştigat în 1998 titlul VA1, la clasa muncă, înainte de a împlini vârsta de patru ani. Lasso vom Kämpchen, un alt fiu al lui Ulk , a obţinut în toate expoziţiile la care a participat calificativul „Excelent”. Pe lângă asta, s-a calificat în Campionatul Naţional al Câinilor de Lucru, la care a participat cu succes, în anul 1997. La Sieger a obţinut calificativul V35 în 1996 şi V32 în 1997. În 1997, a fost desemnat Universalsieger, fiind primul care a deţinut acest titlu în Germania. Întreaga progenitură a lui Ulk von Arlett s-a remarcat printr-o extraordinară rezistenţă la efort şi un caracter bun, plin de temperament. Mulţi dintre produşii lui au ajuns în etapele superioare ale competiţiilor de lucru.
Iată acum, câteva dintre titlurile care alcătuiesc palmaresul lui Ulk von Arlett:

• 1 x SV World Champion;
• 2 x Belgian Champion;
• 1 x Dutch Champion;
• 1 x Indonesian Champion;
• 2 x FCI World Champion;
• 2 x FCI European Champion;
• 2 x FCI German Champion.

În anul 1996, Ulk von Arlett a fost ales Best in Show, la European Championship Show. Cariera sa deosebită l-a făcut celebru în întreaga lume, iar numele său apare frecvent în pedigriul multor ciobăneşti germani valoroşi, de astăzi.

REŢETA SUCCESULUI

Margit van Dorssen consideră că a avut două atu-uri importante, fără de care n-ar fi reuşit să construiască o canisă de succes. În primul rând, s-a bucurat încă de la început de sprijinul soţului ei Mathijs, care i-a înţeles pasiunea faţa de ciobănescul german. Vorbind mai multe limbi străine, Mathijs a rezolvat problemele de comunicare; lucru esenţial, mai ales în perioada de succes, când crescătorii din întreaga lume contactau canisa „von Arlett”. Alexandra, fiica lor, a împărtăşit aceeaşi pasiune pentru ciobănescul german. De mică, a crescut între câini, pentru că în canisa „von Arlett” toţi câinii erau consideraţi membri ai familiei. Iată ce spune Margit despre aceasta: „Toţi câinii noştri fac parte din familie şi asta înseamnă că aspiratorul este mereu în funcţiune.”

De mică, Alexandra şi-a ajutat mama să îngrijească puii şi petrecea ore în şir jucându-se cu ei. Avea şi propriul ei câine Ussi von Arlett, o femelă gri. Din anul 1998, Alexandra a început să se antreneze împreună cu Ussi, pentru competiţiile de Agility, un sport care le distra extraordinar pe amândouă. Cu toate că, majoritatea crescătorilor nu lua în serios acest gen de competiţii, Margit van Dorssen a încurajat-o pe Alexandra, considerând că Agility este o modalitate distractivă de lucru cu câinele, în special pentru cei tineri. Aşadar, Margit van Dorssen a avut întregul concurs al familiei sale, lucru indispensabil pentru reuşita în munca de crescător.

Un alt secret al reuşitei l-a constituit utilizarea exemplarelor de culoare gri în programul de selecţie. Un sfert dintre câinii canisei „von Arlett” sunt de culoare gri. Margit van Dorssen susţine că această varietate de culoare este depozitara potenţatoare a tuturor celorlalte variante de culoare. Ca urmare, utilizarea în programul de selecţie a exemplarelor de culoare gri are drept efect îmbunătăţirea pigmentaţiei. În plus, fiind o culoare dominantă, nu se transmite decât atunci când cel puţin unul dintre părinţi este de culoare gri. Un alt efect al folosirii exemplarelor gri este îmbunătăţirea temperamentului şi a aptitudinilor de lucru. Crescătorii linilor de lucru de ciobănesc german au observat de mult timp că exemplarele gri dau un randament mai bun în competiţii decât cele negru-roşcat.

Margit van Dorssen a fost prima din istoria SV, care a reuşit în 1987 să prezinte la Siegerschau un grup de canisă format exclusiv din exemplare de culoare gri. A mai repetat acest lucru de două ori: în 1988, când grupul s-a plasat pe locul cinci, şi în 1996, când grupul s-a plasat pe locul trei.
Aceasta este povestea unei canise de succes, care dispune încă de foarte mult potenţial.

Informaţii despre canisă : www.arlett.de